Pescar

Nada pentru babusca

• 30% pesmet, cât mai fin măcinat;
• 20% tărâţe;
• 20% biscuiţi, cu gust diferit, în funcţie de sezon: în sezonul călduros cu gust de vanilie, iar pe ape reci de primăvară timpurie sau toamna târziu biscuiţi cu cacao, contând şi culoarea închisă ce închide culoarea întregului amestec;
• 20% seminţe uleioase prăjite şi măcinate, în funcţie de specia vizată:
• cânepă pentru babuşcă sau floareasoarelui
• pentru oblete;
• 5% nucă de cocos răzuită şi prăjită uşor;
• 5% purici de baltă uscaţi, măcinaţi.

Şi acum să le luăm sub lupă pe fiecare. Primul component, de bază, pesmetul, intră în marea majoritate a nadelor, chiar şi a celor de renume.
Tărâţa are rolul de a desface bulgării aruncaţi în apă şi, de asemenea, să urce şi să coboare în coloana de apă de deasupra nadei. Biscuiţii, prin zahărul e
care-l conţin, au rol de liant şi ajută ca nada să nu se desfacă în aer, în timpul lansării în apă.
Seminţele uleioase au rolul de a grăbi tranzitul intestinal al nadei, prin uleiul pe care-l conţin. Se înlătură, astfel, apariţia fenomenului de săturare, ce
ar face ca peştii să nu mai prezinte interes pentru momeala din cârlig. Dacă optăm să prăjim acasă cânepa sau seminţele de floarea-soarelui, acest lucru se
poate realiza în cuptorul de la aragaz, iar pentru măcinat putem utiliza râşniţa de cafea.
Trebuie să vă atrag atenţia că măcinatul seminţelor uleioase este mai greu, fiindcă se lipesc de fundul râşniţei. De aceea, vă recomand să amestecaţi
seminţele în proporţie de 1:1 cu mălai, de exemplu şi, astfel, după măcinare se va obţine un amestec ce poate fi uşor scos şi, pe deasupra, nu strică nici
aparatul, dar nici proprietăţile nadei. Nuca de cocos este foarte apreciată de către toate albiturile şi de aceea nu poate lipsi nici din nada pentru babuşcă.
Puricii de baltă, recunosc, sunt mai greu de procurat şi nici nu sunt ieftini, motiv pentru care pot fi înlocuiţi cu momeală vie: viermuşi sau, mai bine, pinkies roşii, preferaţi de babuşti.

Nada pentru clean

50% pâine neagră, uscată şi măcinată

20% făină de porumb (mălai)

10% cânepă prăjită şi măcinată

5% arahide prăjite şi măcinate

15% tărâţe

puţină făină de sânge pentru miros

3 porti de viermusi de porc

banc cu pescari

 Un pescar cumsecade avea obiceiul sa mearga in fiecare Duminica (dis de dimineata) la pescuit. Intr-o zi se trezi ca de obicei, sa mearga la pescuit..... se pregati si iesi pe usa,,, dar afara ploua cu galeata....se razgindisi se intoarse in casa ...se dezbraca si se baga iar in pat. Dar nevasta-sa intinde mina somnoroasa si simti ca-i ud zice:
-Ploua afara?! Hmm.... si prostu de barbatu meu sa dus iar la peste

Banc cu pescari

Trei prieteni pescari se intalneau inacelasi bar dupa fiecare partida de pescuit sa-si povesteasca ziua. Zice unul: - Azi nimic,un carasel. Al doilea: -Eu chiar nimic, e iarna ce sa-i faci... Al treilea putin mai mincinos: -Nu ma laud, dar asa crap am prins( si-si desface mainile cam la jumat-de-metru. Ceilalti isi dau seama ca exagereaza, dar las... A doua zi primul nimic, al doilea nimic, mincinosul isi desface mainile la un metru, si zice: -Asa somn, abia l-am scos... Ceilalti, intrigati, cad de acord ca ziua urmatoare sa-i lege mainile, sa nu mai minta. Zis si facut, i-au legat mainile si incep sa-si povesteasca. Slabut, zice unul, speram sa prind ceva. Macar o data mi-ar fi tras...zise al doilea La care profesionistul n-a mai rezistat, si cum avea mainile legate, isi impreuneaza pumnii si zice: - Am prins un peste, asa ochi avea!

Becali la pescuit

Becali la pescuit … Coboara din Maybach… Scoate mulineta de aur cu fir de matase si ac de diamant si da la peste. Cand, ia sa vezi minunatie: Prinde pestisoru de aur.
Ptiuuuuu….!!!
La care pestisoru’: Stii .. eu sunt pestisoru’ ala de aur cu alea 3 dorintze…
Becali : hmm…hai spune ce vrei.

Bancuri cu pescari

-Nea’ Ioane de ce pescuiesti cu mucuri de tigara?
-Vreau sa prind un peste afumat !!!

Bancuri cu pescari

Ieri am prins cea mai mare captura din viata mea, povestea vecinilor un pescar. Un crap, care, cand l-am cantarit, avea 8 kg.
Da, confirma baietelul pescarului, si tata a fost asa de bun, ca l-a dat pisicutei sa-l manance…

26 de specii de pesti disparute

Conform declaratiilor facute de specialistii romani in biologie, in cadrul unei emisiuni Actualitati-TVR recent difuzate, in ultimii 13 ani au disparut din apele dulci ale tarii noastre nu mai putin de 26 de specii de pesti (ceea ce indica un ritm mediu de disparitie de doua specii pe an).

Cauzele probabile care au generat acest dezastru au fost identificate ca fiind braconajul, poluarea si exploatarea intensiva a unor zone, in conditiile in care nu s-a investit suficient in repopularea zonelor exploatate.

Printre speciile care se afla in pragul disparitiei se numara caracuda, linul, sturionul si morunul. Probabil ca lista nu se va opri aici.

Desi exista persoane si institutii care vor sa se implice in salvarea acestor specii, autoritatile nu au raspuns pe masura la demersurile facute pana acum, specialistii afirmand ca sumele alocate acestui scop nu sunt suficiente nici pentru achizitionarea unor acvarii destinate reproducerii in captivitate a speciilor amenintate de disparitie.

Oare ce-i de facut pentru salvarea acestor specii ?!

(Stire preluata din emisiunea Actualitati - TVR si prelucrata de redactia Pescuitul.ro)
© Pescuitul.ro

Braconajul si ecosistemele acvatice

Braconajul este o infractiune care consta in practicarea pescuitului ilegal. El s-a practicat din cele mai vechi timpuri, adica de atunci de cand au fost stabilite primele reglementari pentru pescuit. Scopul braconajului este simplu: prinderea unei cantitati cat mai mare de peste intr-un timp cat mai scurt, indiferent de consecinte. Se poate considera ca braconajul se face din doua motive: considerente economice, in ultimii ani nivelul de trai al populatiei a inregistrat o scadere alarmanta si in consecinta aceasta adus printre altele si la aparitia unei grele poveri pentru fondul piscicol romanesc sau din exces de zel, al pasiunii care se transforma la anumiti indivizi in sadism - placerea de a ucide. Oricare ar fi motivul desfasurarii acestei activitati, urmarile sunt ingrozitoare. Pentru a intelege efectele braconajului asupra ecosistemele acvatice este importanta cunoasterea formelor de viata existente aici si legaturile ce se stabilesc intre ele. Apa constituie unul din izvoarele primare ale vietii pe pamant, este mediul in care traiesc cele mai numeroase si diverse organisme. În natura nu se gaseste apa fara viata, de la cele mai simple la cele mai complexe forme. Din perspectiva actuala a hidrologiei si ecologiei un bazin acvatic - lac, curs de apa -constituie un ecosistem, adica o unitate functionala fundamentala de transformare a materiei si energiei, incluzand in componenta sa elemente organice si anorganice. Sistemul anorganic este alcatuit din elemente ale litosferei, hidrosferei si atmosferei. Aceste elemente prezinta o configuratie specifica si reprezinta un fragment al mediului fizic populat si transformat de organisme numit biotop. Unul din elementele cele mai importante ale biotopului il reprezinta insasi apa caracterizata de insusiri fizice (temperatura, claritate, miros, gust) si insusiri chimice (continutul de oxigen solvit, reactia apei, concentratia de saruri solvite). Sistemul biologic, format din componente organice ale biosferei atasate si adaptate la biotopul dat, reprezinta biocenoza. Gruparea organismelor acvatice, vegetale sau animale, este urmatoarea: plancton, necton si bentos. În masa apei intalnim planctonul si nectonul. Planctonul cuprinde speciile de plante si animale acvatice marunte, microscopice ce plutesc in apa. Acestea au miscari proprii foarte slabe. Planctonul se imparte in fitoplancton si zooplancton. Nectonul este format din organisme relativ mari si care, datorita miscarilor proprii, inoata activ. În afara de adevaratul necton, format din pesti, exista si un micronecton alcatuit din diferite nevertebrate si stadii larvare ale amfibienilor. Tot in aceasta categorie intra si mamiferele acvatice. Bentosul este alcatuit din organisme acvatice care traiesc pe fundul apei sau in apropierea acestuia. În apa lumea vegetala este reprezentata de bacterii, ciuperci, alge si plante superioare. Lumea animala este reprezentata de protozoare, rotifere, viermi, crustacee, moluste, insecte si pesti, amfibieni, reptile, mamifere. Legaturile ce se stabilesc intre organismele acvatice au la baza un schimb permanent de materie si energie intre elementele anorganice si biologice ale ecosistemului. Acest schimb le reuneste intr-un tot unitar. Schimbul de materie si energie este format din doua circuite: cel al materiei si cel al energiei. Circulatia materiei este reversibila: un atom asimilat si apoi pierdut de organism, dupa diverse permutari, poate ajunge din nou in corpul acestuia. Circulatia energiei este ireversibila. Atat circuitul materiei, cat si cel al energiei, in ecosistem, inregistreaza cateva etape distincte si diferitele organisme, dupa rolul pe care-l au in desfasurarea lor, se pot grupa in trei mari categorii: producatoare, consumatoare si descompunatoare. Între grupele functionale de organisme dintr-un bazin acvatic exista stranse relatii de interdependenta. În baza acestor relatii, ele isi determina si controleaza reciproc componenta calitativa si cantitativa realizandu-se astfel o stare de echilibru biocenotic. Un exemplu in acest caz este lantul trofic ce se formeaza in ecosistem. Schimbarile ce apar efecte ale diferitilor factori externi conduc la schimbarea biotopului si implicit a biocenozei. În consecinta se produc perturbari ale echilibrului biologic stabilit in decursul tipului. Braconajul este unul dintre factorii ce influenteaza cel mai mult efectivele de specii dintr-un bazin acvatic. El produce schimbari rapide, cu intensitati variabile ale factorilor abiotici si biotici. Schimbarile produse sunt in legatura directa cu metoda folosita. Diversitatea metodelor de braconare este impresionanta. Constituie braconaj, atat incalcarea normelor legale privind pescuitul, folosirea unor unelte interzise, a substantelor otravitoare, toxice, a materialelor explozive, utilizarea unor instalatii electrice improvizate, cat si abaterea cursului apei. Astfel, in urma cercetarilor facute s-au stabilit pentru pescuitul sportiv norme cum ar fi: folosirea la pescuitul sportiv in apele de munte a unei singure undite cu doua carlige si in apele de ses a doua undite cu cel mult doua carlige fiecare; pescuitul sportiv se face de la rasaritul pana la apusul soarelui; s-au stabilit perioadele de prohibitie pentru fiecare specie de peste, in timpul carora pescuitul este interzis si pestele este lasat sa se reproduca; s-a interzis folosirea unor tipuri de momeli; s-a redus numarul maxim de bucati prinse intr-o zi de pescuit din cadrul unei specii la zece; s-au stabilit dimensiunile minime la care pestele capturat se pastreaza. Încalcarea acestor norme duce la reducerea numarului de indivizi din diferitele specii de pesti. Prin folosirea unor momeli nepermise se introduc in apa agenti patogeni, paraziti care provoaca imbolnavirea pestilor si duc la moartea acestora. Exemplarele care se situeaza sub limita minima nu au ajuns la maturitatea sexuala, deci nu s-au reprodus. Prinderea acestora si a reproducatorilor in perioadele de prohibitie impiedica reproducerea speciei respective, ducand-o pe aceasta in pragul disparitiei. La prinderea pestilor se mai folosesc diferite unelte cum ar fi: ostia, sacul, diferitele tipuri de plase, priponul. Metodele care se bazeaza pe ranirea pestelui in vederea capturarii lui sunt nocive fiindca pentru pestele ranit, chiar daca scapa, rana sa reprezinta o poarta de intrare pentru nenumarate organisme care il vor ucide cu siguranta. Nereglementarea pescuitului in raport cu posibilitatile reale ale apei, alaturi de folosirea acestor metode total neconventionale de prindere a pestelui duc la scaderea efectivelor pana la disparitia completa a speciei. Scaderea efectivelor duce la un dezechilibru ecologic, pestii reprezentand o veriga importanta a lantului trofic din ape, si anume cea a consumatorilor. Urmarea cea mai grava a braconajului piscicol este disparitia unor specii. Exemplul cel mai elocvent este cazul lostritei (Hucho hucho), cel mai mare rapitor din apele de munte, care a disparut complet din apele din zona de nord a Moldovei. Desi a fost inclusa in cadrul speciilor pe cale de disparitie, prin braconaj au fost prinse si ultimele exemplare. Daca aceste metode au avut ca victime numai pestii, la folosirea substantelor toxice efectele sunt dezastruoase. Substantele folosite sunt diferite otravuri, dezinfectanti uneori. Prin folosirea acestora la braconat se produce in locul respectiv o puternica poluare. Aceasta are ca rezultat indepartarea aproape completa a formelor de viata, ramanand aici numai o parte din descompunatori. Efectul este direct proportional cu cantitatea de substanta folosita care depaseste cu mult valorile prag si este maxim in apele statatoare unde capacitatea apei de autoepurare si filtrare este foarte slaba. Procesele fizico-chimice ce au loc sunt: scaderea tensiunii superficiale a apei, scaderea capacitatii de sedimentare a substantelor aflate in suspensie, schimbarea pH-ului apei si reducerea cantitatii de oxigen solvit. Cei vizati sunt pestii. În cazul lor, aceste substante ataca sistemul respirator si sistemul nervos. Respiratia pestilor se face prin asimilarea oxigenului la nivelul branhiilor. Scaderea tensiunii superficiale a apei modifica viteza procesului de osmoza de la nivelul membranelor semipermeabile branhiale, ducand astfel la asimilarea unei cantitati reduse de oxigen. În cazul concentratiilor mari de substante toxice, epiteliul branhial este distrus. Aceste fenomene au ca rezultat asfixia. Tot ca reactie la prezenta substantelor toxice este si secretia supraabundenta a mucusului de pe corp, degenerarea hepatica, tulburari nervoase urmate de incetarea inimii si coagularea sangelui. Datorita capacitatii de autoepurare a raurilor in aval de locul unde s-a braconat se inregistreaza valori mai scazute a substantelor toxice folosite. Astfel, daca aici acestea nu sunt in cantitate destul de mare pentru a ucide pestele, prezenta lor totusi are urmari. Principala consecinta este cea a scaderii cantitatii de oxigen solvit.

Prezenta unor cantitati reduse de substante toxice, combinata cu lipsa de oxigen determina absorbirea unor alte substante toxice la nivelul branhiilor care nu ar fi fost absorbite in conditii normale ale ecosistemului, determinand astfel leziuni in organism. Deci, acestea nu actioneaza numai prin toxicitatea proprie, ci favorizand absorbtia altor substante toxice din apa. De asemenea, prezenta substantelor toxice duce la formarea spumelor care impiedica reoxigenarea apei, actionand ca un strat izolator intre apa si aer. Lipsa oxigenului si cantitatii de substante toxice din apa au puternice efecte nocive, mai ales in apele montane asupra speciilor din familia Salmonidae care sunt extrem de sensibile la puritatea apei, cantitatea de oxigen solvit. Concomitent cu atacul asupra pestilor, substantele folosite distrug planctonul si restul nectonului, bentosul, care toate la un loc reprezinta insasi hrana pestilor. Dupa aplicarea acestei metode, braconajul lasa intr-un ecosistem acvatic doar unii descompunatori, restul formelor de viata sunt indepartate complet. Descompunatorii aflati in aval se dezvolta in primele zile foarte mult. Aceste microorganisme consuma mai intai substantele nutritive cu care erau obisnuite ajungand la o dezvoltare maxima. Dupa ce substratul nutritiv obisnuit a fost consumat, se constata o oprire in cresterea germenilor, de o durata mai lunga sau mai scurta, in care organismele sunt obligate sa se adapteze la noul substrat format. Adaptarea lor la noul substrat, respectiv aparitia de enzime capabile de a-l ataca, si inceperea consumarii acesteia este marcata printr-o reluare a dezvoltarii germenilor si printr-o scadere a cantitatii de toxine. Adaptarea si apoi dezvoltarea florei variaza ca timp. Nu toti germenii sunt capabili de a se adapta la noul substrat si a-l metaboliza. În cazul unei actiuni bacteriostatice sau bactericide a substantelor respective se constata o disparitie progresiva a acesteia in timp, cantitatea de substanta toxica ramanand constanta. Sunt zone in care substantele toxice ajung in cantitati foarte reduse, unde acestea actioneaza mai lent, se acumuleaza in organism si unde perioada medie de supravietuire a organismelor descreste foarte rapid in raport cu cresterea concentratiei substantelor toxice. În apa se gasesc, cresc si se dezvolta multe stadii larvare ale unor insecte si amfibieni. În urma braconajului acestea mor si se produc dezechilibre in ecosistemele inconjuratoare. Curentul electric are de asemenea influente mari asupra vietatilor din apa. La plante schimburile metalice se fac prin procesul de osmoza ce are loc la nivelul membranei celulare. Socul provocat de curentul electric schimba polaritatea membranei dipolare a celulei. Prin schimbarea polaritatii sunt primiti in celula ioni care nu erau acceptati in mod obisnuit si sunt respinsi o parte din ionii care sunt necesari plantei. Astfel se deregleaza metabolismul plantei. La intensitati mari ale curentului electric are loc un blocaj membranar si planta moare. La aceeasi intensitate a curentului electric plantele superioare sunt mult mai afectate, rezistenta scazand proportional cu gradul de evolutie. In cazul animalelor, curentul electric ataca sistemul nervos, provoaca oprirea inimii. La vietatile mai mari, cum ar fi pestii, socul produs de curent rupe coloana vertebrala. La intensitati mari, moartea este instantanee, iar la intensitati mici, datorita conductibilitatii electrice a apei, majoritatea animalelor scapa, dar nu fara urmari: pestii electrocutati raman sterili, deci se pericliteaza continuitatea speciei. La folosirea explozibililor (dinamita, carbid) se produce la detonare in apa o unda de soc care are efecte mai ales asupra pestilor. În aparatul digestiv al acestora intalnim o anexa numita vezica aeriana. Aceasta este plina cu gaze si are ca functii importante cea hidrostatica si cea de echilibru. Unda de soc produsa in apa sparge aceasta vezica si pestii nu mai au cum sa-si controleze miscarile. Folosirea acestor metode de braconat duce la omorarea pestilor adulti, dar si a puietului, care moare in masa datorita sensibilitatii lui crescute. Prin abaterea cursului apei ecosistemele acvatice sunt distruse. Prin lipsirea mediului de viata insusi, plantele si animalele mor prin asfixiere. Distrugerea ecosistemelor acvatice are influente si in ecosistemele inconjuratoare, deoarece multe vietuitoare, cum ar fi diferite mamifere si pasari isi gasesc hrana in apa. Braconajul este unul dintre cei mai periculosi factori distrugatori ai ecosistemelor acvatice. El poate reduce, transforma intr-un timp foarte scurt un rau de munte cu apa clara, intr-o masa de alge cu mirosuri ostentative, un lac plin de viata intr-o mlastina, o apa moarta.

Lupescu Mihai, 19 ani, Campulung Moldovenesc

Ocrotirea apelor

Ocrotirea mediului este o problema de multa vreme neglijata consecintele facindu-se in prezent resimtite si cu atit mai mult acestea se accentueaza pe zi ce trece daca nu vom sti sa actionam macar acum, in al XII-lea ceas . Voi aduce in discutie cazul baltii Frunzanesti, bazinul 2 cu precadere, unde au avut loc grave incalcari ale normelor de ocrotire a mediului. Mai precis, in zona bisericii, localnicii care au locuintele in marginea baltii au coborit cu gardul 2-4 m unii extinzindu-si proprietatea dincolo de limita uscatului incit trecerea prin zona este efectiv blocata. Mai mult, multi dintre acestia arunca gunoaiele, rezidurile din grajduri, mizeria din cotetele porcilor pe marginea apei si chiar in apa, facind ca aceasta sa se degradeze continuu sub privirile nepasatoare ale primarului si ale politiei. Interesant este ca unul dintre cei care incalca in mod grosolan normele de protectie a mediului este si consilier la primarie de unde si concluzia ca sansele de ameliorare a situatiei existente sunt minime. Daca acum 20 de ani acest bazin era un veritabil strand cu plaje si verdeata, in momentul de fata avem o goapa de gunoi unde pescarii amatori vin si se murdaresc lasind pentru asta si taxa cuvenita. Multi pescari batrini se gindesc cu nostalgie la vremurile cind mergeau la pescuit cu unelte de multe ori artizanale, realizate pe marginea baltii si se intorceau acasa cu peste pentru masa dar si cu satisfactia unei zile frumoase de pescuit. Aceste vremuri au inceput sa apuna raminind in urma locuri astupate de gunoaie, mizerie si tot ce inseamna poluare, iar pestele devenind din zi in zi o raritate - exceptind acele crescatorii intens exploatate chiar si in perioada prohibitiei. Si pentru ca totul sa fie cit mai sumbru, braconajul vine sa ia pestilor si altor vietuitoare si ultima sansa de supravietuire. Acest lucru trebuie sa dea de gindit tuturor celor ce indragesc pescuitul si pe care-l practica nu pentru a extermina niste vietati ci pentru a se reintoarce in mijlocul naturii pentru citeva ore.

Braconajul

In ultimii ani nivelul de trai al populatiei a inregistrat din pacate o scadere alarmanta si ca o consecinta aceasta a condus printre altele si la aparitia unei grele poveri pentru fondul piscicol romanesc. Zilele trecute, in timp ce pescuiam, asistam la o discutie intre doi pescari batrini dintre care unul avea venerabila virsta de 85 de ani; acestia povesteau cit de placuta era o partida de pescuit in anii lor de tinerete in care pestele nu intirzia sa vina la "masa", cind pescarii eliberau puietul de somn, crap si alte specii cu multa bucurie si speranta ca acesti pui vor deveni peste ani trofeele mult rivnite. Acum, spuneau batrinii pescari, pescarii lasa puietul in apa doar cind sunt surprinsi de paznic, dar si atunci cu un zimbet plin de amaraciune ca nu au avut timp sa-l ascunda prin boscheti. Mai mult, acesti batrini cunosteau braconieri care noapte de noapte bagau in apa cite 12 "scule" si asta in mai multe rinduri. Am ajuns sa plingem de mila pestelui care practic nu mai are nici o sansa de supravietuire. Interesant, spuneau acestia, este ca tocmai paznicii sunt de multe ori implicati in braconaj si tot ei sunt primii care iti pot vinde clandestin peste de orice marime si specie indiferent ca este prohibitie sau nu. Iar daca sculele lor nu sunt prea eficiente, sticlele umplute cu carbid sau generatoarele de curent de inalta tensiune nu prea dau gres. Si inventivitatea lor nu se opreste aici. Dupa putin timp cei doi batrini au plecat spre casa cu doi, trei carasei in traista si cu speranta ca poate a doua zi balta va fi mai generoasa cu ei. Pacat ca situatia este asa de sumbra si bine ar fi ca toti pescarii sportivi sa incerce macar sa contribuie catusi de putin la eradicarea acestui periculos flagel numit pe scurt braconajul.

Sa vedem si alte opinii, primite de la vizitatorii site-ului.

TOP SECRET

Cu toate ca pe piata romaneasca exista multe produse pentru pescuit, putine sunt de o reala calitate, iar acelea ... extrem de scumpe.

Firma Finesse va propunem o alternativa de boilies, atractanti, nade si pelete TOP SECRET ! Produse de top, dar cu un pret mediu; acestea sunt fabricate in Germania, unde se cunoaste ce este aceea adevarata calitate. Odata cu tehnologia moderna, atat diversitatea cat si calitatea aromelor a devenit foarte mare, deoarece pestii sunt din ce in ce mai mofturosi si mai ... putini

TOP SECRET este o alternativa pe care atat pescarii de crap, cat si cei de rapitor ar trebui sa o utilizeze in capturarea exemplarelor mari.

Produsele TOP SECRET au o utilizare mondiala, nume ca Otto Staab sau Gustav Riechmann nemaiavand nevoie de nici o prezentare. De asemenea, TOP SECRET realizeaza una din premierele pietei mondiale de momeli, anume atractantii si boiliesurile pentru pesti rapitori: somn, anghila, stiuca, salau. Atat boiliesurile, cat si aditivii amino (lichizi sau pudra) au o mare putere de atractie si o diversitate mai mult decat suficienta pentru gusturile pestilor; ba chiar si aditivi cu arome pentru pescuit marin (cod, crab, homar etc.).

Iata cateva dintre marimile, culorile, aromele si utilizarile produselor TOP SECRET:

•  NOU!!! Boilies pentru somn, in diametru de 20 si 30mm, cu 6 arome preferate de acest peste (sange, peste, crab, rac, ficat si usturoi);

•  NOU!!! Natural Power Boilie, in 3 culori si 3 arome unice: latausi (garizi), dafnii (purici de balta) si viermi de matase;

•  Boilies variind de la 10mm la 30mm, mono si policrome, in variante de 50 de arome si tot atatea culori;

•  Pelete cu diam de 8mm, cu 12 arome si culori;

•  Amino Dip, Kouservit, Boilie Ready Mix, Pop-up Amino;

•  Nade profesionale pentru pesti pasnici, in 9 combinatii irezistibile;

  Atractant SPERM-AMINO, o pudra ce se solidifica in contact cu apa, lasand o dara de aminoacizi, disponibile atat pentru crap cat si pentru pestii rapitori;

Calitatea germana ne asigura de eficienta si multifunctionalitatea acestora !!!

Aceste produse le puteti gasi la magazinul "Printesa Deltei", din strada Grigore Mora nr. 38 (langa Televiziune Romana). Telefon 021/230.69.05.

ULTRABITE - o descoperire extraordinara !

ULTRABITE, a carui poveste a inceput in urma cu cativa ani in laboratoarele de cercetare din Marea Britanie, este cel mai avansat produs al ultimilor ani de pe piata articolelor de pescuit.
Oamenii de stiinta care lucreaza pentru CEFAS - The Center for Environment, Fisheries & Agricultural Science (Centrul pentru Mediul Înconjurator, Ferme Piscicole si Stiinte Agricole) au inventat calea de a produce feromoni artificiali. Feromonii sunt substante chimice naturale, eliberate de pesti care indeamna si alti pesti sa preia comportamentul lor instinctiv. Ultrabite, prin componenta sa secreta denumita X Factor, contine feromoni de peste care, la inceput atrage pestele in zona dupa care il stimuleaza agresiv sa manance

Ultrabite are aplicabilitate in trei domenii diferite: pescuitul industrial, cresterea pestilor in ferme piscicole si pescuitul sportiv.


a) In pescuitul industrial Ultrabite are doua aplicatii:
- avand feromoni de la diverse specii de pesti, Ultrabite atrage in zona de pescuit pestii tinta, imbunatatind pescuitul selectiv si diminuand pierderile altor specii;
- cand prada este transportata in custi subacvatice pentru a fi livrata in stare proaspata, Ultrabite este folosit pentru ca pestii prada sa accepte hrana sau medicamente pe timpul transportului;
b) Ultrabite este folosit in fermele piscicole in 3 moduri:
- in fermele de somon si pastrav Ultrabite determina pestii sa accepte diete alternative, insemnand ca, crescatorii nu mai sunt nevoiti sa dea pestilor sa manance alti pesti (ca in trecut);
- Ultrabite ajuta pestii sa-si ia medicamentele (odata cu hrana), fapt esential pentru mentinerea bazinului in conditii sanatoase;
- Folosind Ultrabite, procesul de crestere in greutate a pestilor este stimulat datorita efectelor directe asupra creierului care determina pestele sa manance pana este satul;
c) Dupa utilizarea revolutionara in industria pestelui, ce aduce beneficii de multe milioane de dolari, acum Ultrabite apare in pescuitul sportiv, intr-o gama de 12 variante pentru diferite specii de pesti. Testele efectuate au demonstrat ca Ultrabite creste sansa prinderii pestilor atat pentru pescarii avansati cat si pentru incepatori. Milioanele de pescari sportivi din toata lumea care folosesc Ultrabite descopera zilnic noi metode de folosire a acestui produs, stiut fiind ca nu exista o singura reteta infailibila, ci doar cateva indicatii generale.
Pentru a ajuta toti pescarii care folosesc acest produs-Ultrabite, a aparut pe piata o serie speciala de nada care se numeste Ultrabait, care imbina foarte bine functionalitatile Ultrabite si care este recomandata de a se folosi impreuna.

ARROW INTERNATIONAL SRL, distribuitorul Ultrabite in Romania va pune la dispozitie o gama variata de produse Ultrabite dar si Ultrabait, prin magazinele proprii din Bucuresti si din tara, dar si prin distribuitorii din toata tara:

1. Atractant ULTRABITE fiole este specializat pe diverse specii de pesti: crap, somn, salau, stiuca, platica, albitura (vezi figura de mai sus);
2. Boilies ULTRA BAIT;

3. Porumb ULTRA BAIT;

4. Nada ULTRA BAIT (fiecare punga de nada contine si o fiola de atractant ULTRABITE);

5. Spray ULTRABITE tip crap pentru boilies sau alte momeli;
6. Pelete pregaurite pentru nadire sau pentru carlig.

De retinut:

ULTRABITE este un nou atractant ACTIV din Anglia cu care se poate prinde mult mai mult peste datorita cercetarilor de peste 6 ani si cheltuielilor de peste 3 milioane lire sterline pentru acestea.
ULTRABITE sporeste pescuitul, acest atractant ademenind pestele din larg catre pescar.

- ULTRABITE nu are competitor direct deoarece lucreaza diferit fata de alti atractanti (care sint invariabil arome pentru mincare);
- ULTRABITE lucreaza utilizind feromoni de pesti naturali (factor X) pentru a atrage pestele si ghideaza receptorii lui spre mincare;
- Factor X atrage pestii, atit masculi cit si femele;
- ULTRABITE nu cauzeaza pestelui sau mediului acvatic;
- ULTRABITE nu este bio-acumulat de peste si nu are efecte asupra mincarii sau mediului inconjurator - a fost testat un regulament acvatic de risc si ingredientele au trecut toate regulile EU necesare si instructiunile de baut apa;
- ULTRABITE este rapid dizolvat in apa iar Factorul X traieste 12 ore;
- Este necesara folosirea lui in cantitati mici;
- Efectul ULTRABITE asupra pestelui este similara cu sarea pentru om; prea multa
strica!
- ULTRABITE atrage de asemenea si pestii rapitori;
- ULTRABITE este un lichid incolor - nu cauzeaza miinilor sau hainelor;
- ULTRABITE se foloseste cel mai bine amestecat in nada sau adaugat momelii intr-o forma diluata;
- ULTRABITE poate fi folosit direct pe naluci;
- Pentru pestii marini ULTRABITE se foloseste direct pe momeala naturala sau artificiala sau amestecat in nada;
- ULTRABITE poate fi inghetat dar nu trebuie fiert;
- ULTRABITE nu altereaza calitatile pescarului care totusi trebuie sa foloseasca momeala potrivita, firul si cirligul adecvate, priceperea, etc. Ultrabite doar sporeste sansele atragind si convingind pestele sa manince.

Viermusii de carne

Viermusii de carne reprezinta una dintre cele mai atractive momeli pentru pescuitul in balti; aceasta momeala este eficienta pentru pesti pasnici in special. Nu vom insista prea mult asupra viermusilor deoarece sunt arhicunoscuti. Totusi dorim sa va atragem atentia asupra urmatorului fapt: pentru a avea niste viermusi buni trebuie sa avem in vedere ca acestia sa fie prospeti (larve in primele faze) altfel ne trezim la balta cu muste. Viermusii tineri (prospeti) pot fi recunoscuti deoarece prezinta in abdomen o pata intunecata. Sunt de preferat viermusii mari. Acestia se vor pastra in frigider, in cutii inchise - prevazute cu gauri mici de aerisire - in care vom pune putin malai.

Rima

Rimele sunt cele mai raspindite si preferate dintre momelile vii, fiind eficiente la pescuitul majoritatii pestilor din tara noastra.
In functie de mediul in care traiesc, rimele pot avea culori si dimensiuni diverse. Astfel, pentru pescuitul somnului, al pestilor de dimensiuni mari in general, este indicata rima de pamint care este mai mare si de culoare alb - rozalie. Exemplarele mari de rama pot depasi 10 cm. Rimele de balegar sunt mai eficiente in cazul pestilor medii si mari si au dimensiuni mai mici - media sub 8 cm. Culoarea acestora este maro-rosiatica. De precizat ca acestea nu se vor baga in ac incepind cu capul - acesta fiind mai mobil - ci cu coada, rima ramanand un timp mai indelungat vie in apa stimuland pestii.

Pink

Sunt niste viermisori mult mai marunti ca cei folositi in mod obisnuit. De obicei sunt colorati in rosu sau portocaliu. Sunt mai rezistenti ca ceilalti viermi, putand fi tinuti si doua luni in frigider. Pe carlig, un vierme alb si vreo doi pinkie pot sa "sparga gheata".
Autor: Cristi Vuicin

Nada pentru scobar

1. Se ia SPLINA DE PORC (de la orice carmangerie) si se da prin masina de tocat carne de 2 ori, ca sa fie cat mai fina. Apoi se amesteca cu faina de malai, pana se face o pasta elastica. Ceva praf de sange ar fi...perfect, iar daca aveti si rame tocate, sunteti cei mai tari (la nade, ca la pesti, depinde si de maiestrie....). De nadit...ca iarna. In amonte, bulgari mici si...cu zgarcenie, ca altfel...se-ngrasa pestii.
Autor: Cosmin Man
2. Nada se prepara din mamaliga, nu foate tare, pamant de gradina, sau orice fel, dar sa fie mai cleios si viermisori de carne. Mod de preparare: se prepara mamaliga din doua pungi de malai; se amesteca pamantul cu mamaliga in proportie de 2:3. Daca este nevoie se mai adauga apa. Se adauga apoi viermusii, cam un borcan de 400 g si se amesteca bine. Se fac apoi bulgari cam cat jumatate de pumn si se arunca in amonte de locul dorit.
Autor: Ionescu Tudor

Miez de piine preparat

Se ia miez de piine alba proaspata si se comprima pana obtinem un cocolos cit un mar. Punem miezul in mijlocul unei bucati de pinza, infasuram bine, apoi il inmuiem brusc intr-un vas cu apa clocotita astfel incat sa se imbibe pinza si putin si piinea. Se stoarce usor si apoi se framinta energic prin pinza pina acesta devine ca o pasta. In pasta se adauga putin zahar sau miere (o lingurita).

O alta reteta este de a adauga in miezul de piine framintat esenta cu miros de banane. Este atractiva pentru obleti si mai ales pentru caras.

Mamaliga

Mamaliga

Una dintre momelile nelipsite pescarilor de crap, caras si alti pesti nerapitori este mamaliga. Aceasta de multe ori ne influenteza rezultatele partidei de pescuit prin doua aspecte: daca este atractiva pentru pesti si daca este suficient de tare sa nu cada din ac. O mamaliga dura (in special zona marginala, cu coaja) este lasata de pesti iar cea prea moale cade uneori chiar la lansare. Va prezentam in continuare 3 retete de mamaliga verificate in practica cu rezultate foarte bune.
1. Reteta urmatoare este verificata si da rezultate dintre cele mai bune.
Se ia o masura de faina si doua de malai. Se pune 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun. Cind amestecul a fiert, se adauga 1 lingura de zahar sau miere, un virf de cutit de sofran si 5 picaturi de esenta de anason (de regula pentru crap). Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, pina la finalizare. Aceasta poate fi folosita cu succes ca nada. Pentru obtinerea momelei pentru ac, se introduce mamaliga intr-o bucata de pinza sau chiar dres de dama si se face o minge strinsa bine cu materialul respectiv. Este bine apoi sa o latim prin presare. Se fierbe apoi pina cind aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa la racit si apoi se scoate din material. Aceasta poate fi taiata cubulete de diferite marimi, dupa dorinta.

Reteta oferita de Dan Barzoianu - Firma Zziplex Bucuresti
-----------------------------------------------------------
2. Se pune un vas cu 2 litri de apa la fiert; in apa se pune o lingura de seminte de anason bine macinate. Cand fierbe apa se adauga faina "musuroi" si se lasa sa fiarba circa 20 de minute, dupa care se amesteca continuu circa 6 min.. Rasturnam mamaliga pe un fund de lemn, o acoparim cu un ziar umed si o lasam pana a doua zi. Adoua zi, cu o ora inainte de a pleca la pescuit, se framanta mamaliga cu srot si cu pesmet bine macinat pana cand ajunge la o consistenta omogena (asemanator plastelinei) si culoarea gri inchis. Cand ajungem pe malul apei se ia o bucata de marimea unui mar mai mare si se amesteca cu putina apa din lac (obligatoriu) pentru a deveni mai moale decat restul; aceasta va deveni momeala, in timp ce cealalta va fi distribuita naditoarelor. Pentru a o indulci se pot adauga 1-2 pastile de ciclamat de sodiu (acesta are avantajul ca nu fermenteaza la caldura).


Reteta oferita de Cornaciu Catalin
-----------------------------------------------------------
3. Calitatea principala a unui cub de mamaliga este sa fie atit de rezistent incit sa poata fi aruncat oricit de departe (sau de violent) fara sa iasa de pe cirlig (sau de pe firul textil) - ca sa nu mai vorbim de compozitia lui. O reteta care functioneaza perfect - pentru mine - este urmatoarea: Ideal este sa folosesti apa de balta. Daca nu ai asa ceva, folosesti apa minerala plata sau lasi apa de robinet intr-un vas vreo doua zile la aer (in balcon). Malaiul cel mai bun e cel din piata, si negrisat. Cel unguresc are si colorant alimentar, asa ca nu e rau. Unii spun ca trebuie cernut, dar eu prefer sa-l las in formula lui naturala, fragmentele de coaja purtind aroma de porumb - cu toate ca, nepregatita cum trebuie, mamaliga din malai necernut nu are consistenta celei din malai cernut. Se pune apa, sa zicem 1,5 l., intr-un ceaun (ideal este sa folosesti un ceaun numai pentru momeli si nade. Pestele e mai sensibil decit un ciine politist, simte dilutii infinitezimale. Un miligram de haleala umana - prajeala, condiment sau orice nu-i place pestelui - il alunga fara doar si poate din preajma cirligului. De aceea, hrana pentru peste nu trebuie sa se atinga de nimic nu care miroase conform nasului nostru, ci care doar e susceptibil sa se fi atins de hrana umana - chiar si miinile unui fumator sunt otravitoare pentru momeala sau nada) in care se arunca doi - trei pumni de malai, asa incit sa se formeze o supa ceva mai consistenta. Se lasa la fiert destul de mult, pentru a se lega - sa zicem 20 - 25 minute. Daca optezi pentru mamaliga rosie (care uneori e preferata de crap - am avut partide pe care le-am salvat cu mamaliga rosie), acum e momentul sa o colorezi cu colorant alimentar. Dar atentie, nu pune mult, colorantul inmoaie cuburile si le face cleioase. Etapa de legare a compozitiei e foarte importanta. Daca nu s-a legat, cuburile sunt ratate, devin sfarimicioase sau rigide, nu elastice cum ar trebui. Dupa legare, se adauga citeva miini bune de malai, amestecindu-se pina se obtine o compozitie groasa. Se lasa la fiert inca 20 - 25 min, adaugindu-se malai pina se obtine un bot atit de compact, incit cu mare dificultate il mai poti intoarce cu melesteul. Atentie: cu cit se amesteca mai des in timpul fierberii, cu atit e mai bine. Lasata sa fiarba neamestecata, mamaliga formeaza o crusta care opreste evaporarea, asa ca mamaliga nu se mai intareste uniform. Pe scurt: fierberea trebuie sa dureze peste limita rabdarii noastre, amestecind aproape continuu. Inca un amanunt extrem de important: pe ceaun se formeaza o crusta. Trebuie evitat sa cada bucati din crusta in amestec deoarece sunt afumate si vor da un miros de fum cuburilor. Daca s-a intimplat asa ceva, cuburile sunt ratate. Se rastoarna mamaliga pe un fund de lemn destinat exclusiv momelilor si se fac niste turtite groase cit latura cubului si cu diametru de aprox. 10 cm. Acestea se folosesc ca atare sau se arunca intr-un vas cu apa fierbind si se tin 5 - 7 minute pina incep sa pluteasca intre ape. Fierberea le intareste suplimentar si e preferabila folosirii brute. Cuburile se taie fie de acasa, fie direct pe balta. Eu le tai de acasa si le tin separat, in pungute cu diferite arome - daca stiu ca unde merg pestele prefera vreo aroma. Cuburile merg la crap cel mai bine cu ulei de anason - iarasi, e parerea mea, asa am avut cel mai mare succes, dar nu e o reteta universala. In final, iata si legea lui Murphy la cuburi (incercata pe propria-mi piele): Cu cit faci mai multe cuburi si mai frumoase, cresc sansele sa le arunci la terminarea partidei ca nada pentru altii. Cu cit faci mai putine si mai in viteza, cu atit vei prinde mai mult peste si in final vei ramine in criza de cuburi. Fir intins.


Reteta oferita de Doroftei Iulian

Boabe de porumb

Porumbul nou, cu lapte sau porumbul fiert si conservat cu aroma de vanilie, anason etc. este o momeala foarte frecvent utilizata la pescuitul carasului, la platica sau pentru alte specii de pesti pasnici, fiind nelipsit la pescuitul crapului. Conform statisticilor, porumbul reprezinta cea mai eficienta momeala si nada pentru pescuitul crapului fiind la indemina oricui si la pret foarte scazut. Exista mai multe moduri de fixare a boabelor de porumb in ac, cea mai eficienta fiind cea numita "la fir de par".
Va propunem in continuare o modalitate de fixare a boabelor pe firul de par. Pentru aceasta se alege un ac nr. 2-4, care se leaga cu un fir textil (0.15-0.2) ca in figura alaturata. De remarcat ca firului legat i se va lasa o prelungire de circa 8 cm la extremitate realizindu-se o bucla cu diametrul de 1-2 mm. Lungimea prelungirii trebuie sa fie in final de circa 5-6 cm de la curbura acului in jos. Cu ajutorul unui ac (iglite) se fixeaza trei boabe astfel incit de la curbura pina la prima boaba sa ramina 2-3 cm. Apoi se retrage iglita puninduse in bucla terminala un opritor din varnis, elastic sau chiar un segment scurt dintr-un betisor.

VIERMELE DE SALCIE

O vietuitoare mai putin cunoscuta de catre pescarii sportivi este viermele de salcie. Si cand spun asta ma refer la valoarea sa incontestabila la pescuitul in special al somnului.

Foto: Costinel Dumitru

Sa incep intai prin a va spune cate ceva despre locul unde traieste, descriere, etc. Dupa numele dat, ne putem da seama ca traieste in trunchiurile si crengile salciilor batrane. Cam orice salcie mai veche in timp, poate sa adaposteasca in corpul ei, o multime de astfel de vietuitoare, de la pui foarte mici si larve pana la exemplare de dimensiuni apreciabile. In scoarta salciilor, acestia formeaza adevarate canale, datorita necesitatii de hrana (lemnul salciilor), cat si nevoii de miscare. Au un aspect foarte aparte, culoarea lor fiind rosie-aramie, cu nuante de negru. La pipait sunt elastici, parca ar fi din cauciuc, capul mic fata de restul corpului este de culoare neagra, si au o gura foarte puternica cu care scobesc in salcii; cand ii atingi te poti trezii muscat, insa muscatura lor nu este nici dureroasa, nici daunatoare, fiind ca si o mica furnicatura.

Corpul lor este acoperit cu cateva fire de puf, de aceea (si datorita formei) la prima vedere o sa avem o mica retinere sa-i atingem. Forma si culoarea lor aduc pe undeva cu viermele care traieste de obicei in preajma pomilor fructiferi, denumit popular "matza popii".

Am spus la inceputul prezentarii ca este o momeala utilizata in special la pescuitul somnului, insa nici cleanul nu refuza o asemenea delicatesa. De obicei exemplarele mici (puii) se folosesc la pescuitul cleanului, iar pentru somn cautam doar viermi cu lungimi intre 5-10 cm si grosime cam cat degetul mic. Somnul este atras de mirosul foate puternic al viermelui, miros care se pastreaza un timp foarte indelungat. Spun asta deoarece viermii de salcie nu rezista in carlig (vii) decat foarte putin timp, de aceea miscarea lui nu poate atrage pestele decat in primele 2-3 min (maxim). Putem insa inlatura acest mic inconvenient printr-o metoda care adesea da roade mai bune: utilizarea viermelui in combinatie cu rama groasa sau coropisnita (ideal). Viermele este tras pe fir, iar in carlig punem coropisnita, astfel avem si miscarea coropisnitei, cat si mirosul tentant al viermelui.

Pe cat este de prinzatoare aceasta momeala, pe atat este de greu de procurat. Cautarea lor se poate dovedi o munca foarte grea, deoarece trebuie sa crapam lemnul salciilor, cu toporul si cu ajutorul unui ic, viermii ascunzandu-se de obicei in miezul crengilor mai uscate. Insa trebuie sa fim foarte atenti, pentru ca adesea se intampla accidente nedorite, cum ar fi taierea sau deteriorarea viermilor. Nota: daca am taiat corpul viermelui, acesta nu mai poate fi folosit in mod optim la pescuit. Tin sa precizez ca pot fi localizati pana si in radacina salciei, sub pamant. Mai exista si varianta cumpararii lor (din magazinele in care gasim asa ceva), sau de la localnici (tot unde exista), insa pretul lor poate fi destul de mare pentru unii din pescarii sportivi: intre 15000 si 25000 bucata, depinde de marime.

Daca am reusit sa procuram cateva exemplare mai frumoase nu merita sa le stricam prea usor.

Aceasta momeala se adreseaza in special pescuitului pestilor mari, insa este preferata nu numai de "monstrii" ci si de puiet. De aceea este bine ca atunci cand plecam la pescuit sa mergem intr-un loc unde stim ca s-ar putea afla ceea ce urmarim noi. Insa, daca vor insista si somoteii, nu este o asa mare problema, deoarece un singur vierme ne poate aduce mai multe capturi (ma refer la somn).

Rezistenta acestei vietatii este incredibil de mare, somnul mic neputand sa-l rupa sau sa-l deterioreze, exceptie face insa cleanul, care chiar daca momeala este una "de export" o poate face ferfenita si nu trebuie sa fie decat un amarat de clenisor. Iar daca somnul cel mare nu s-a aratat, putem sa-l cautam (cu acelasi vierme) si a doua zi. Nu trbuie decat sa-l pastram intr-un vas cu apa, insa cu tot cu carlig, pentru ca daca incercam sa scoatem viermele, acesta se va deteriora considerabil.

Daca nu posedam viermi de marime mare, putem sa punem cate doi pe carlig, sau, cum am mai spus, sa-l folosim in combinatie cu alte momeli. Daca pescuim exclusiv cu vierme (fara alta momeala), este foarte important sa lasam varful carligului afara, in caz contrar putem sa pierdem pestele, deoarece nu se va intepa la fel de bine, datorita rezistentei si elasticitatii momelii. Tin sa precizez ca trebuie sa avem foarte mare grija cand fixam viermele in carlig, sa-l deterioram cat mai putin (sa nu-l "spargem"), asta fiind o incercare destul de grea, tot datorita calitatilor lui.

Autor: Dudila Ciprian, Cluj-Napoca

Stiuca ... la momeli injectate

Tehnica:

Desigur ca, cea mai spectaculoasa metoda de a prinde stiuci este utilizarea nalucilor, sau „lure fishing" – cum o numesc englezii, tehnica ce se preteaza de minune pentru apele din majoritatea lacurilor. Insa nu totdeauna stiuca este dispusa sa atace o momeala activa, precum naluca, ba mai mult, iarna, odata cu scaderea temperaturii si implicit a metabolismului stiucii, sportul cu artificiale intra si el intr-o faza de hibernare. Cati pescari nu au abandonat o zona abundand in stiuca, in lipsa muscaturilor la naluci, pe motivul ca „balta n-are peste!", cand de fapt trebuia doar schimbata metoda de pescuit?!

In astfel de zile, pescarii englezi sunt nevoiti sa apeleze la alte tehnici, menite sa le revigoreze activitatea pe malul baltii. Avand in vedere ca in majoritatea lacurilor din Anglia pescuitul cu momeli vii (ex. rosioare) este interzis, singura alternativa ramasa este „deadbaiting"-ul, adica pescuitul cu peste mort (macrou, smelt, rosioara, etc. – intregi sau jumatati).

Desi pescuitul cu peste mort aduce in peste 60% din cazuri stiuci in mincioc, sortand pestii cei mai mari si in special femelele, vor exista zile cand stiuca nu va putea fi usor scoasa din apatie. In astfel de zile, diferenta dintre un pescuit de succes si un esec va consta in simpla utilizare a uleiurilor atractante, injectate cu seringa in corpul momelei noastre (pestele mort).

De fapt, ce inseamna aceste „oily deadbaits" (pesti morti „uleiati" -in traducere motamo) si ce rezultate notabile pot aduce in pescuitul stiucii... este intrebarea la care vom gasi un raspuns in cele ce urmeaza.

Expertul:

Dave Kelbrick este unul dintre marii specialisti englezi in domeniul stiucaritului cu naluci, numeroasele sale articole pe aceste teme facand deja inconjurul lumii prin intermediul Internetului sau al revistelor de specialitate. Mai mult, este si unul din consultantii firmei Fox, firma-monstru sacru in industria ustensilelor de pescuit sportiv a Angliei.

Dave a avut parte el insusi de experiente neplacute, cand stiuca refuza sa atace nalucile oferite, asa ca a inceput sa pescuiasca, alternativ, si cu pesti morti (deadbaits) la pluta, sau pe fund, lestat. Datorita faptului ca in sezonul rece sunt zile cand stiuca nu musca absolut deloc, Dave a venit cu aceeasi inovatie pe care alti pescari englezi o folosesc deja de ani buni in cazul pescuitului in ape tulburi (unde vazul stiucii este anihilat): injectarea momelilor cu uleiuri atractante puternic mirositoare, cu arome de... peste: anghila, macrou, somon, etc. Nu este nici de mirare si nici un secret ca rata capturilor sale s-a imbunatatit considerabil, insa Dave Kelbrick a avut ideea sa testeze aceasta metoda in apele reci, limpezi precum ginul, in care stiuca nu se aventureaza lesne.

Inca din start, Dave, fiind un pesimist convins, nu se astepta la nici un rezultat remarcabil, deoarece din experientele proprii anterioare, o apa extrem de limpede si rece era cea mai de nedorit situatie pentru orice pescar de pe mapamond (exceptand poate pescarii de salmonide).

In ultima experimentelor efectuate, Dave a prins in conditii similare stiuci si la naluci, si la pesti morti, insa procentajul capturilor la peste mort injectat cu ulei atractant a fost... covarsitor.

Experimentul:

Iata deci cum s-a desfasurat experienta sa inedita: el a pescuit de la egal la egal cu partenerul sau de barca, acesta din urma utilizand peste mort neinjectat, in timp ce Dave a utilizat pesti morti injectati din plin cu uleiuri de anghila si macrou, si in paralel, a mai folosit si naluci.

La prima iesire pe apa „limpede precum ginul", Dave a prins la momeala injectata o prima stiuca de aproximativ 10kg si o a doua de 7kg. Dar a prins si una de 6kg la naluca... Aceasta in timp ce partenerul sau a avut un esec lamentabil, la momeli ne-injectate, necapturand nici macar un singur peste.

Dave a pus aceasta prima situatie pe seama norocului si a hotarat sa continue testarea. Asadar peste o saptamana s-a aflat din nou, pe acelasi loc, cu acelasi partener si cu acelasi sistem de a pescui. La aceasta a doua sesiune de pescuit, Dave a capturat o stiuca de aproximativ 10 kg, altele doua in bransa a 5-6kg bucata, si a unui pui de stiuca (jack-pike), toate la momeli injectate. Partenerul sau a capturat un singur pui de stiuca, adica ceea ce noi romanii cu umor numim „pix".

Au urmat si alte partide, pana aproape de sfarsitul primaverii, cand apele incep sa prinda din nou culoare. Dave a reusit intotdeauna sa captureze cele mai multe si mai mari stiuci, la momelile sale injectate.

Anul urmator, de la inceputul sezonului rece, Dave a reluat sirul experimentelor sale, rezultand un procentaj de 70% din totalul capturilor -pesti prinsi specific doar la momeli injectate-, restul de 30% din capturi fiind realizate la pesti morti neinjectati si respectiv, foarte rar, la naluci (artificiale). Dave chiar putea sa anticipeze muscatura stiucii prin pelicula de ulei ce se ridica instantaneu la suprafata apei cand stiuca isi insfaca, si in unele cazuri molfaia, prada.

Concluzia:

Concluzia finala este ca, intr-o apa extrem de limpede, in care stiuca ar fi trebuit in mod normal sa se ghideze mai mult dupa simtul vazului, simtul mirosului s-a dovedit a domina si coordona comportamentul stiucii vis-avis de prada. Asadar o momeala abundent injectata cu uleiuri atractante va scoate din amorteala pana si cea mai adormita stiuca. Dave insusi a fost uluit de eficacitatea metodei...

Pentru anul urmator Dave isi propune sa experimenteze influenta uleiurilor atractante, injectate, nici mai mult nici mai putin decat in nalucile sale (artificiale grele: plastice moi sau dure).

Alte experimente? Probabil ca da. Un pescar intuitiv si cu imaginatie precum Dave Kelbrick va continua fara doar si poate seria experimentelor sale. Inca de pe acum intuieste efectul pe care l-ar putea avea aceste uleiuri atractante injectate cu pestii morti dragati prin apa (este o alta metoda de succes englezeasca, o combinatie intre pescuit cu naluci si cel cu pesti morti la static, numita „wobbled baits"). Eu... autorul articolului de fata, promit ca va voi tine la curent cu descoperirile lui Dave.

Ce pacat insa ca prea multi pescari romani se incapatineaza in pescuitul cu naluci al stiucii in Delta, ignorand sau nefiind in cunostinta de cauza referitor la aceasta atat de eficace metoda de pescuit la „bucata" sau „peste mort" cum o mai denumim noi popular. Incercati asadar metoda lui Dave si faceti cunoscute rezultatele voastre si celorlalti pescari. Poate ca incet vom reusi sa daramam mitul conform caruia stiuca se prinde cu succes numai la artificiale!

Pe curand!

Adrian AVEL

Pescuitul stiucii Pescuitul stiucii cu peste viu

Pescuitul stiucii cu peste viu


Pescuitul stiucii cu pestisori vii se practica foarte frecvent la noi in tara datorita rezultatelor bune obtinute dar si a costului relativ scazut al acestui tip de momeala. Problema folosirii optime a cirligului in muntura cu pestisor viu este cruciala in mentinerea "viului" in viata, cu mobilitate ampla, in a usura inghitirea nadei si in reusita fazei de intepare. Intotdeauna alegeti acul in raport de marimea pestisorului (pentru un triplu nr. 3 sau 4 utilizati pestisor de 8 cm).
Stiuca ataca prada lateral in 90% din cazuri, iar daca acul este prea protuberant fixat pe spatele pestisorului, inghititura poate fi refuzata. In cazul cirligului triplu se impune fixarea atenta a acestuia in spatele pestelui de obicei lasindu-se liber doar unul dintre cele 3 brate ale "ancorei". Deosebit de eficienta poate fi intrebuintarea unui ac simplu, cu un brat, de marime adecvata, mult mai discret pe spatele nadei cu conditia sa fie corect fixat. Utilizarea unui cirlig dublu cu bratele in echer cu momeala vie este de asemenea excelenta.
Pozitionarea triplului, cirligul cel mai des utilizat in pescuitul stiucii, se face in spatele capului, usor anterior innotatoarelor pectorale struna fiind scoasa in spatele aripioarei dorsale.

Procedeul de fixare a pestelui este urmatorul:

1.Se tine pestele cu capul spre noi;

2.Se inteapa ferm in punctul 1 cu un ac;

3.Se scoate acul in punctul situat in spatele aripioarei dorsale pina cind ochetele iese afara;

4.Se fixeaza ancora in corpul pestelui si se leaga struna.

Naluci compuse la pescuitul stiucii in ape curgatoare
Nalucile compuse se folosesc cu succes la pescuitul stiucii in riuri si fluvii. Perioada optima incepe spre sfirsitul lunii octombrie, pe oglinzi de ape usor tulburi. La primele semne de crestere stabila a apelor intra in actiune lingurile metalice.
Constructia monturii cu naluci compuse este prezentata in fig. urmatoare:

Variantele de monturi sunt sugerate in fig. de mai jos.

Lingurile rotative utilizate de noi cu rezultate deosebite sunt: Aglia, Aglia Long nr. 4, 5 sau Giant Killer.
Retinem ca:

• Recuperarea lenta este cheia succesului;
• Schimbarea nalucilor in functie de debitul si adincimea apei:
• Paletele lungi convin in ape curgatoare;
• Paletele late se comporta excelent in curenti slabi;
• Paletele "aripi de fluture" sunt excelente in iazuri linistite;
• La capatului strunei de otel (kevlar) utilizati un virtej;

Naluci oscilante in S sau "Sinclops" Mepps nr. 3, 26 gr. model universal; pentru curenti puternici cca. 70 gr.
Retinem ca:

• Un pescuit corect cu naluca oscilanta inseamna a simti bataile si maturarile laterale ale nalucii;
• Cercetati zonele transversale si aval - transversale in raport cu malul unde pescuiti pentru ca sunt zone cu randament maxim.

 

 Pescuitul stiucii la lingura

In fiecare an in noiembrie, pescuiti stiuca in iazuri. Pentru ambianta, lumina superba de toamna imbratisind frunzarisul padurii sau al stufarisului face ca frumusetea pescuitului sa nu fie umbrita de risul agresiv al soarelui in prag de iarna. In iazuri cu malurile impadurite, folosind naluci metalice rotative sau oscilante bine alese ca marime si greutate, conditiile sunt extrem de favorabile.

Cutia cu linguri trebuie sa contina:
Pentru apa adinca:

• rotativa Lusox Mepps (cirlig imbracat cu lina, cu plumb vapor in cap) nr. 3 si 4.
• rotativa Aglia "foaie de salcie" Mepps nr. 3 si 4;
• Crack Wool Red Flock Daiwa 22 g;
• oscilanta Eira Rublex 30 g, Effzett DAM 22 ppina la 30 g.

Pentru suprafata:

• rotativa Aglia Mepps paleta unghie si Winner Mepps nr. 3 si 4;
• Ondex Rublex 5 si 7 g;
• oscilanta Atom ABU Garcia 12 g;
• rotative si oscilante DAM foarte colorate.

Varga: putere (actiune) 10-30 g;
Fir nylon 0.26-0.30 mm si struna de otel (kevlar ...).

Posturi in iaz: 1 si 2 - pe oglinda lacului si din foisor pe timp rece; 3 - pe linga malul insulitei pe timp rece; 4- stufaris, papura pe vreme blinda; 5 si 6 -coada lacului si la nuferi in zile caldute; 7- ponton in toate sezoanele.


Autor: Iancu Horia - Bucuresti

Pescuitul stationar al pestilor mari

Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape exclusiv cu lanseta, cu plumb greu sau momitor incarcat cu nada, pe fundul apei. Partide deosebit de atractive se pot face insa si la pluta, daca respectam cateva reguli de baza. Oricum, trebuie sa recunoastem ca pescuitul la pluta este mult mai spectaculos decat cel cu lanseta, in mare parte datorita faptului ca pescarul va sesiza toate fazele muscaturii din miscarile pe care le descrie pluta. Urmarirea atenta a plutei necesita cu siguranta un efort cu mult mai mare decat asteptarea ca clopotelul de la lanseta de fund sa sune, semnalizand o eventuala muscatura. Insa tocmai acest lucru face pescuitul la pluta pasionant. Pestii pasnici mari stau de obicei la o distanta apreciabila de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi fixe de 4, 5 metri. Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce atinge lungimi considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si pescuitul in stil sheffield (folosindu-se o lanseta de calitate in jur de 4 metri lungime). Pescuitul la rubesiana este foarte eficace la pestii pasnici mari, acesta fiind de fapt scopul pe care il urmaresc fabricantii de vergi rubesiene. Elasticul interior al rubesienei sustine greutati diferite, in cazul pestilor cu adevarat mari folosindu-se doua sau chiar trei elastice impletite. Principalul avantaj al acestui stil de pescuit consta in aceea ca montura este lansata cu precizie maxima in aceeasi zona, nadita abundent in prealabil. Distanta de pescuit este practic egala cu lungimea vergii, ceeea ce uneori este insuficient pentru a ajunge la locurile mai adanci, preferate de pestii mari. Pescuitul la sheffield are cateva puncte forte care uneori il fac mai eficient decat pescuitul la rubesiana. In primul rand, acest stil de pescuit permite lansari foarte lungi de pe mal, uneori la 30 metri. In lacurile mari si adanci, pestii respectabili ezita adesea sa se apropie prea mult de mal, si dintre stilurile de pescuit la pluta numai sheffield-ul permite lansarea momelii acolo unde circula pestii mari. Un alt avantaj este acela ca, vara sau toamna tarziu, o zi de pescuit la rubesiana poate fi foarte obositoare, fie din cauza temperaturii si necesitatii pescarului de a sta nemiscat, fie din cauza vantului. Confortul este absolut pentru pescarul de sheffield, iar pe de alta parte, in lacurile de baraj, adesea bogate in exemplare mari, numai pluta culisanta care se foloseste in stilul sheffield va face capturile posibile. Pentru a mentine momeala pe fundul apei, si in acelasi timp pentru a nu afecta sensibilitatea liniei de pescuit, este necesara o struna de cel putin 30 centimetri. In cazul pescuitului la sheffield, este neaparat necesara folosirea unei plute cu corpul ingrosat si antena lunga, care este foarte putin influentata de valuri. In afara grupului de plumbi principali, este recomandabil sa existe si plumbi intermediari, care sa poata fi eventual coborati langa ultimul plumb dinspre carlig, daca acesta nu este suficient pentru a imobiliza struna pe fund (pentru ca aici isi cauta hrana crapul, platica, babusca mare, linul). Exemplarele mari de pesti pasnici fiind foarte banuitoare si precaute, nici o miscare a liniei nu trebuie sa le trezeasca neincredere fata de momeala. Astfel, un comportament prea putin natural al momelii, de pilda miscarea acesteia pe fundul apei, starnind norisori de mal, nu are decat darul de a speria pestii. In afara unor cazuri speciale, legate de cautarea unor strate de apa cu temperaturi ideale sau datorita unei nadiri abundente de suprafata, pestii pasnici mari se hranesc pe fundul apei, cautand in mal diverse larve. De aici necesitatea lasarii strunei pe fundul apei. Imobilitatea perfecta a liniei, mai ales in conditii de vant puternic sau curenti de fund rapizi, este mai mult decit necesara. Pentru aceasta este necesara stationarea pe fund a mai multor plumbi. Nadirea abundenta inaintea partidei de pescuit este poate cel mai important factor de care trebuie tinut cont in abordarea unei partide de pescuit la pestii mari. Cu cit granulatia nadei este mai mare, cu atat aceasta va interesa pesti mai mari (lucru verificat stiintific, si datorat taliei gurii); totodata, o particula mare are un aport de energie mare, in consecinta ea va starni interesul pestilor mari. Selectarea particulelor mari de nada se face cu ajutorul unei site fine, care suprima particulele mici, inutile in cazul de fata.
Un amestec bogat in lipide, proteine si glucide va fi mereu apreciat de exemplarele mari. De aceea toate fainurile grase, ca cea de arahide, sau zahazoase sunt foarte eficace. Adaugarea de turta de floarea-soarelui, de soia poate da rezultate foarte bune. Daca efectul de plutire a nadei poate in unele cazuri sa atraga si mai multi pesti in locul nadit, in cazul babustii efectul este invers, deoarece aceasta nu agreeaza compania pestilor mici, care o pot deranja. Deci, la babusca se foloseste o nada mai inchisa la culoare. Nadirea se face in functie de tipul apei. Pestilor mari, mai ales in lac, nu le place sa fie deranjati odata instalati la nada, si o singura bila de nada aruncata in cursul pescuitului ii poate pune definitiv pe fuga. De aceea este de preferat o nadire masiva la inceput (10, pana la 15 bile mari) si apoi pescuit fara nadire. O alternativa in cazul cand, dupa o anumita perioada, pestii totusi nu mai trag, este nadirea exclusiv cu viermusi, cu ajutorul unei prastii. In acest mod, perturbarea pestilor este minima. Pe de alta parte, pe rau, este imperios necesar uneori ca dupa fiecare "curgere " a carligului cu momeala sa aruncam o mana de nada, mai ales in cazul pescuitului la platica. Tot pe rau, pescuind la babusca, pentru a selectiona exemplarele cele mai mari, ideal este sa facem o nadire cu o nada usoara, de suprafata, in care inglobam casteri (pupe de viermusi). Nada usoara va fi purtata de curent spre aval, antrenand babustile mici mult in josul raului, pe cind casterii vor cobori rapid spre fundul raului, atragand in amonte babustile mari. Culoarea nadei are o importanta primordiala, mai ales in ceea ce priveste pestii rapitori. Culorile deschise, intense permit selectionarea celor mai mari pesti. Colorarea unei zone a fundului apei in galben sau alta culoare deschisa, puternica face pestisorii mult mai vizibili pradatorilor pe acest fond deschis, si de aceea indivizii de talie mai mica se aventureaza aici mai rar decat cei mari. Trebuie recunoscuta eficacitatea aditivilor, fie ei lichizi (tip Aromix) sau praf. Intre acestia, vanilia ramane unul dintre cei mai folositi si mai eficace. Ideea de baza este ca, indiferent de aditiv, faptul ca acesta este dulce determina nada sa fie foarte apreciata de pestii mari, tot timpul sensibili la aportul energetic a ceea ce ingera. La un apetit mare.momeli mari! Nu ezitati sa propuneti pestilor mari momeli voluminoase, de exemplu un cocolos de pasta, un buchet de viermusi. Unele momeli sunt parca special adaptate pescuitului pestilor mari, cum este cazul ramelor, graului sau porumbului. In plus, se poate incerca combinarea unor momeli de culori diferite, de exemplu vierme si rima, care in acelasi timp ofera un contrast ce atrage pestii mari. Cind pestele trage, este de preferat sa ii dam ragaz sa inghita momeala decat sa intepam prea repede, riscand un rateu.
Bogdan Cristescu, 18 ani