Pescuitul la chefal

Pescuitul la mare este un gen de pescuit deosebit de spectaculos, pe care majoritatea dintre noi avem posibilitatea sa-l practicam doar cateva zile pe an, in special vara, in concediu pe litoral. Speciile de pesti care se pot pescui la mare sunt numeroase. Cu toate acestea, pescuitul chefalului este deosebit de apreciat atat datorita spectaculozitatii sale, cat si datorita valorii economice ridicate a acestei specii de peste. Pescuitul chefalului se practica atat in larg, cu barca, cat si pe tarm, in special pe diguri.

Chefalul este un peste de culoare alba, cu solzi argintii, svelt, cu forma fusiforma. Este un peste foarte energic, cu vederea agila si se hraneste cu mici vietuitoare, moluste si pesti. In general chefalul umbla in bancuri, la adancimi variabile, in functie de marimea exemplarelor (exemplarele mici se pot observa cu usurinta in zonele de suprafata, in timp ce exemplarele mari cutreiera zonele mediane sau de fund). Nu va pot preciza care este marimea maxima pana la care poate creste un chefal dar se prind curent exemplare de 10-12 kg.

Chelfalul se poate pescui tot timpul anului, rezultatele cele mai bune intregistrandu-se in perioada august - septembrie. In zonele de tarm, chefalul se hraneste intens in special dimineata, incepand cu orele matinale pana la orele 9.30-10.00 si seara - dupa ora 16.00.

In afara acestui interval orar capturile inregistrate au frecventa mai redusa. Pescuitul chefalului se poate face cu lanseta sau cu undita. Cu lanseta se pescuieste uzual la pluta. Fara a fi o regula, montura se prezinta ca in fig alaturata. Se recomanda ca pluta va fi suficient de mare, nu foarte grea, cu antena lunga si viu colorata (galben, portocaliu si alb) cu corp de culoare mai inchisa pentru a evita atacurile pescarusilor care pot confunda pluta cu un peste. Pluta va fi prevazuta la partea inferioara cu un inel metalic bine fixat de corpul sau, inel prin care vom trece firul liniei pe care aceasta va culisa usor. Opritorul poate fi o perla din plastic fixata pe linie deasupra agrafei, cu care legam montura de linia principala. La baza fiecarui carlig se poate monta cate o perla flotoare care va ridica carligul si-l va agita, sub actiunea curentilor de apa. In cazul apelor mai agitate (dar nu numai), se poate pescui cu succes si cu monturi normale, la fund.

Cele mai bune rezultate se obtin la pescuitul cu taparine (vezi figura de mai jos). Taparinele sunt monturi prevazute cu mai multe carlige (5-10 carlige sau chiar mai multe), in functie de preferinta. De regula taparinele au carligele legate de linie prin cate un forfac de 3-5 cm. Pe fiecare carlig se leaga cate un mic fulg alb, preferabil de rata, la care atasam mici materiale stralucitoare (fasii subtiri din folie argintie) pentru a ademeni pestii prin stralucirea sa (imita reflexiile solzilor pestilor). In acest caz, utilizarea altor momeli naturale nu mai este necesara. Daca nu folosim fulgii, putem utiliza momeli naturale, cea mai eficienta fiind rama de mare. In functie de marimea medie a pestilor vizati, carligele sunt nr. 4-6. Atunci cand pescuim cu taparina, pescuitul consta in lansari repetate si recuperari mai lente, deci este un pescuit dinamic. Lanseta este de preferinta de cel putin 3 m, ideal peste 4.5 m lungime, cu mulineta cu tambur de capacitate medie si mare.

La pescuitul la fund sau cu pluta se recomanda utilizarea momelei naturale, proaspate, cele mai bune rezultate obtinandu-se la rama de mare sau la scoica. Chefalul mic se mai prinde uneori si la miez de paine. Desi majoritatea pescarilor prefera sa pescuiasca cu rame de mare, care sunt oferite de particulari la preturi destul de ridicate, daca vizati capturile mai mari (peste 300 g/buc) personal va recomand sa folositi scoicile.

Anul acesta am pescuit la chefal in zona Eforie Nord, zona digului mic (primul de la debarcader spre Belona, digul situat la 45 grade fata de linia plajei). In prima partida digul era plin de pescari, utilati cu lansete zdravene si cu undite lungi. Marea era destul de calma. Eu imi luasem din fuga doar o undita de 4,5 m din bambus, cu fir de 0.3 mm si carlige cu tija lunga, marimea 6. Pe la ora 16.30 am scos cateva scoici si m-am instalat intre 2 pescari, veniti de dimineata, care erau ancorati bine de doi stafilopozi, blocand accesul altor pescari pretendenti. Deoarece dotarea mea era modesta, am fost acceptat cu usurinta sa pescuiesc "langa picioarele lor". Secretul meu era insa momeala si marimea apei. Spun secret pentru ca nu era prima data cand inregistram succese in fata altor pescari, in conditii aparent identice sau chiar defavorabile mie.

Am pescuit pe fundul apei folosind ca momeala scoica mare (formam o biluta de cca. 3 cm diamentru, pe care nu o foloseam mai mult de 15 minute). In timp ce pescarii vecini capturau guvizi mici si chefali cat degetul, la rama de mare, spre stupoarea lor dupa numai un minut am scos un chefal de cca. 350 g. Nu a trecut un minut si scot un al doilea exemplar, identic. Aveam in acel moment cele mai frumoase capturi dintre toti iar numarul acestora avea sa cresca incat, dupa mai putin de 2 ore de pescuit, aveam peste 3 kg de chefal. Nu le-am divulgat celor din jur secretul meu dar nici nu i-am impiedicat sa ma spioneze. Unul dintre vecini a venit sa masoare apa (distanta dintre carlig si pluta), a dat langa pluta mea (ajungand pana la limita de 10-15 cm) si tot eu prindeam, spre uimirea acestora. Era si pentru mine o dovada in plus ca momeala joaca un rol foarte important la pescuitul chefalului. La un moment dat pescarul vecin m-a copiat intocmai, reusind sa scoata un exemplar frumos dar si ultimul deoarece nu intelesese totusi ca scoica trebuia schimbata mai des in cazul pescuitului stationar, unde aroma momelei este foarte important pentru chefal.

Asadar, daca sunteti in concediu si vreti sa faceti o partida de pescuit chefal cat mai reusita, este bine sa tineti cont de urmatoarele observatii:

-la pescuitul stationar, cu undita sau lanseta, folositi momeli naturale (scoici mari, proaspete) de care insa va puteti dispensa in cazul pescuitului dinamic (cazul taparinelor);

-exemplarele mari vaneaza in zonele mai adanci;

-unde sunt chefali mici vor veni si chefalii mari, daca apa este, evident, suficient de adanca;

-de cele mai multe ori este valabil principiul: momeala mare, captura mare;

-scoica folosita trebuie sa fie proaspata si se agata in carlig de partea carnoasa, mai tare si nu se va folosi prea mult timp (max. 20 min in cazul cand pestii mici nu o toaca);

-alegeti perioadele optime de pescuit, respectiv dimineata si seara;

-deoarece bancurile de chefali sunt intr-o continua miscare, sonarul se poate dovedi deosebit de util (in lipsa acestuia este bine sa observam vecinii si sa vedem in ce zona s-au prins primele exemplare pentru a anticipa directia de deplasare a bancului). Daca este nevoie ne mutam si noi locul;

-chefalul vede foarte bine asa ca este bine sa evitam sa ne agitam prea tare, mai ales cand pescuim la undita, aproape de tarm;

-in cazul pescuitului la undita, cu momeala mare, trasatura chefalului este foarte usor de deosebit de ce a guvizilor, fiind intr-o prima faza asemanatoare cu a carasului: pluta este tremurata usor, cu tendinte repetate de a fi mai degraba ridicata decat scufundata. Nu va grabiti, acum chefalul doar adulmeca momeala. Dupa cateva tentative acesta nu se va sfii sa puna pluta pe lat si eventual s-o scufunde hotarat, moment in care nu va ramane decat sa-l scoateti din apa.

Atentie, chefalul, pe cat de subtirel pare, pe atat de energic si alunecos este. Pe dalele sau stafilopozii acoperiti de alge se poate aluneca foarte usor daca sunt depuneri de alge umizite de apa marii. Accidentele prin alunecare (chiar daca nu sunt grave pot fi destul de neplacute) pot fi usor evitate presarand nisip in zona unde stati cu picioarele.

Si nu in ultimul rand, daca aveti o partida mai putin reusita si veti prinde pui de chefal de 7-8 cm, faceti nobilul gest si lasati-l in apa pana anul viitor cand va fi suficient de mare ca sa va poata oferi o cina pe cinste.

Dumitru Georgica - Vasilati