VIERMELE DE SALCIE

O vietuitoare mai putin cunoscuta de catre pescarii sportivi este viermele de salcie. Si cand spun asta ma refer la valoarea sa incontestabila la pescuitul in special al somnului.

Foto: Costinel Dumitru

Sa incep intai prin a va spune cate ceva despre locul unde traieste, descriere, etc. Dupa numele dat, ne putem da seama ca traieste in trunchiurile si crengile salciilor batrane. Cam orice salcie mai veche in timp, poate sa adaposteasca in corpul ei, o multime de astfel de vietuitoare, de la pui foarte mici si larve pana la exemplare de dimensiuni apreciabile. In scoarta salciilor, acestia formeaza adevarate canale, datorita necesitatii de hrana (lemnul salciilor), cat si nevoii de miscare. Au un aspect foarte aparte, culoarea lor fiind rosie-aramie, cu nuante de negru. La pipait sunt elastici, parca ar fi din cauciuc, capul mic fata de restul corpului este de culoare neagra, si au o gura foarte puternica cu care scobesc in salcii; cand ii atingi te poti trezii muscat, insa muscatura lor nu este nici dureroasa, nici daunatoare, fiind ca si o mica furnicatura.

Corpul lor este acoperit cu cateva fire de puf, de aceea (si datorita formei) la prima vedere o sa avem o mica retinere sa-i atingem. Forma si culoarea lor aduc pe undeva cu viermele care traieste de obicei in preajma pomilor fructiferi, denumit popular "matza popii".

Am spus la inceputul prezentarii ca este o momeala utilizata in special la pescuitul somnului, insa nici cleanul nu refuza o asemenea delicatesa. De obicei exemplarele mici (puii) se folosesc la pescuitul cleanului, iar pentru somn cautam doar viermi cu lungimi intre 5-10 cm si grosime cam cat degetul mic. Somnul este atras de mirosul foate puternic al viermelui, miros care se pastreaza un timp foarte indelungat. Spun asta deoarece viermii de salcie nu rezista in carlig (vii) decat foarte putin timp, de aceea miscarea lui nu poate atrage pestele decat in primele 2-3 min (maxim). Putem insa inlatura acest mic inconvenient printr-o metoda care adesea da roade mai bune: utilizarea viermelui in combinatie cu rama groasa sau coropisnita (ideal). Viermele este tras pe fir, iar in carlig punem coropisnita, astfel avem si miscarea coropisnitei, cat si mirosul tentant al viermelui.

Pe cat este de prinzatoare aceasta momeala, pe atat este de greu de procurat. Cautarea lor se poate dovedi o munca foarte grea, deoarece trebuie sa crapam lemnul salciilor, cu toporul si cu ajutorul unui ic, viermii ascunzandu-se de obicei in miezul crengilor mai uscate. Insa trebuie sa fim foarte atenti, pentru ca adesea se intampla accidente nedorite, cum ar fi taierea sau deteriorarea viermilor. Nota: daca am taiat corpul viermelui, acesta nu mai poate fi folosit in mod optim la pescuit. Tin sa precizez ca pot fi localizati pana si in radacina salciei, sub pamant. Mai exista si varianta cumpararii lor (din magazinele in care gasim asa ceva), sau de la localnici (tot unde exista), insa pretul lor poate fi destul de mare pentru unii din pescarii sportivi: intre 15000 si 25000 bucata, depinde de marime.

Daca am reusit sa procuram cateva exemplare mai frumoase nu merita sa le stricam prea usor.

Aceasta momeala se adreseaza in special pescuitului pestilor mari, insa este preferata nu numai de "monstrii" ci si de puiet. De aceea este bine ca atunci cand plecam la pescuit sa mergem intr-un loc unde stim ca s-ar putea afla ceea ce urmarim noi. Insa, daca vor insista si somoteii, nu este o asa mare problema, deoarece un singur vierme ne poate aduce mai multe capturi (ma refer la somn).

Rezistenta acestei vietatii este incredibil de mare, somnul mic neputand sa-l rupa sau sa-l deterioreze, exceptie face insa cleanul, care chiar daca momeala este una "de export" o poate face ferfenita si nu trebuie sa fie decat un amarat de clenisor. Iar daca somnul cel mare nu s-a aratat, putem sa-l cautam (cu acelasi vierme) si a doua zi. Nu trbuie decat sa-l pastram intr-un vas cu apa, insa cu tot cu carlig, pentru ca daca incercam sa scoatem viermele, acesta se va deteriora considerabil.

Daca nu posedam viermi de marime mare, putem sa punem cate doi pe carlig, sau, cum am mai spus, sa-l folosim in combinatie cu alte momeli. Daca pescuim exclusiv cu vierme (fara alta momeala), este foarte important sa lasam varful carligului afara, in caz contrar putem sa pierdem pestele, deoarece nu se va intepa la fel de bine, datorita rezistentei si elasticitatii momelii. Tin sa precizez ca trebuie sa avem foarte mare grija cand fixam viermele in carlig, sa-l deterioram cat mai putin (sa nu-l "spargem"), asta fiind o incercare destul de grea, tot datorita calitatilor lui.

Autor: Dudila Ciprian, Cluj-Napoca

Stiuca ... la momeli injectate

Tehnica:

Desigur ca, cea mai spectaculoasa metoda de a prinde stiuci este utilizarea nalucilor, sau „lure fishing" – cum o numesc englezii, tehnica ce se preteaza de minune pentru apele din majoritatea lacurilor. Insa nu totdeauna stiuca este dispusa sa atace o momeala activa, precum naluca, ba mai mult, iarna, odata cu scaderea temperaturii si implicit a metabolismului stiucii, sportul cu artificiale intra si el intr-o faza de hibernare. Cati pescari nu au abandonat o zona abundand in stiuca, in lipsa muscaturilor la naluci, pe motivul ca „balta n-are peste!", cand de fapt trebuia doar schimbata metoda de pescuit?!

In astfel de zile, pescarii englezi sunt nevoiti sa apeleze la alte tehnici, menite sa le revigoreze activitatea pe malul baltii. Avand in vedere ca in majoritatea lacurilor din Anglia pescuitul cu momeli vii (ex. rosioare) este interzis, singura alternativa ramasa este „deadbaiting"-ul, adica pescuitul cu peste mort (macrou, smelt, rosioara, etc. – intregi sau jumatati).

Desi pescuitul cu peste mort aduce in peste 60% din cazuri stiuci in mincioc, sortand pestii cei mai mari si in special femelele, vor exista zile cand stiuca nu va putea fi usor scoasa din apatie. In astfel de zile, diferenta dintre un pescuit de succes si un esec va consta in simpla utilizare a uleiurilor atractante, injectate cu seringa in corpul momelei noastre (pestele mort).

De fapt, ce inseamna aceste „oily deadbaits" (pesti morti „uleiati" -in traducere motamo) si ce rezultate notabile pot aduce in pescuitul stiucii... este intrebarea la care vom gasi un raspuns in cele ce urmeaza.

Expertul:

Dave Kelbrick este unul dintre marii specialisti englezi in domeniul stiucaritului cu naluci, numeroasele sale articole pe aceste teme facand deja inconjurul lumii prin intermediul Internetului sau al revistelor de specialitate. Mai mult, este si unul din consultantii firmei Fox, firma-monstru sacru in industria ustensilelor de pescuit sportiv a Angliei.

Dave a avut parte el insusi de experiente neplacute, cand stiuca refuza sa atace nalucile oferite, asa ca a inceput sa pescuiasca, alternativ, si cu pesti morti (deadbaits) la pluta, sau pe fund, lestat. Datorita faptului ca in sezonul rece sunt zile cand stiuca nu musca absolut deloc, Dave a venit cu aceeasi inovatie pe care alti pescari englezi o folosesc deja de ani buni in cazul pescuitului in ape tulburi (unde vazul stiucii este anihilat): injectarea momelilor cu uleiuri atractante puternic mirositoare, cu arome de... peste: anghila, macrou, somon, etc. Nu este nici de mirare si nici un secret ca rata capturilor sale s-a imbunatatit considerabil, insa Dave Kelbrick a avut ideea sa testeze aceasta metoda in apele reci, limpezi precum ginul, in care stiuca nu se aventureaza lesne.

Inca din start, Dave, fiind un pesimist convins, nu se astepta la nici un rezultat remarcabil, deoarece din experientele proprii anterioare, o apa extrem de limpede si rece era cea mai de nedorit situatie pentru orice pescar de pe mapamond (exceptand poate pescarii de salmonide).

In ultima experimentelor efectuate, Dave a prins in conditii similare stiuci si la naluci, si la pesti morti, insa procentajul capturilor la peste mort injectat cu ulei atractant a fost... covarsitor.

Experimentul:

Iata deci cum s-a desfasurat experienta sa inedita: el a pescuit de la egal la egal cu partenerul sau de barca, acesta din urma utilizand peste mort neinjectat, in timp ce Dave a utilizat pesti morti injectati din plin cu uleiuri de anghila si macrou, si in paralel, a mai folosit si naluci.

La prima iesire pe apa „limpede precum ginul", Dave a prins la momeala injectata o prima stiuca de aproximativ 10kg si o a doua de 7kg. Dar a prins si una de 6kg la naluca... Aceasta in timp ce partenerul sau a avut un esec lamentabil, la momeli ne-injectate, necapturand nici macar un singur peste.

Dave a pus aceasta prima situatie pe seama norocului si a hotarat sa continue testarea. Asadar peste o saptamana s-a aflat din nou, pe acelasi loc, cu acelasi partener si cu acelasi sistem de a pescui. La aceasta a doua sesiune de pescuit, Dave a capturat o stiuca de aproximativ 10 kg, altele doua in bransa a 5-6kg bucata, si a unui pui de stiuca (jack-pike), toate la momeli injectate. Partenerul sau a capturat un singur pui de stiuca, adica ceea ce noi romanii cu umor numim „pix".

Au urmat si alte partide, pana aproape de sfarsitul primaverii, cand apele incep sa prinda din nou culoare. Dave a reusit intotdeauna sa captureze cele mai multe si mai mari stiuci, la momelile sale injectate.

Anul urmator, de la inceputul sezonului rece, Dave a reluat sirul experimentelor sale, rezultand un procentaj de 70% din totalul capturilor -pesti prinsi specific doar la momeli injectate-, restul de 30% din capturi fiind realizate la pesti morti neinjectati si respectiv, foarte rar, la naluci (artificiale). Dave chiar putea sa anticipeze muscatura stiucii prin pelicula de ulei ce se ridica instantaneu la suprafata apei cand stiuca isi insfaca, si in unele cazuri molfaia, prada.

Concluzia:

Concluzia finala este ca, intr-o apa extrem de limpede, in care stiuca ar fi trebuit in mod normal sa se ghideze mai mult dupa simtul vazului, simtul mirosului s-a dovedit a domina si coordona comportamentul stiucii vis-avis de prada. Asadar o momeala abundent injectata cu uleiuri atractante va scoate din amorteala pana si cea mai adormita stiuca. Dave insusi a fost uluit de eficacitatea metodei...

Pentru anul urmator Dave isi propune sa experimenteze influenta uleiurilor atractante, injectate, nici mai mult nici mai putin decat in nalucile sale (artificiale grele: plastice moi sau dure).

Alte experimente? Probabil ca da. Un pescar intuitiv si cu imaginatie precum Dave Kelbrick va continua fara doar si poate seria experimentelor sale. Inca de pe acum intuieste efectul pe care l-ar putea avea aceste uleiuri atractante injectate cu pestii morti dragati prin apa (este o alta metoda de succes englezeasca, o combinatie intre pescuit cu naluci si cel cu pesti morti la static, numita „wobbled baits"). Eu... autorul articolului de fata, promit ca va voi tine la curent cu descoperirile lui Dave.

Ce pacat insa ca prea multi pescari romani se incapatineaza in pescuitul cu naluci al stiucii in Delta, ignorand sau nefiind in cunostinta de cauza referitor la aceasta atat de eficace metoda de pescuit la „bucata" sau „peste mort" cum o mai denumim noi popular. Incercati asadar metoda lui Dave si faceti cunoscute rezultatele voastre si celorlalti pescari. Poate ca incet vom reusi sa daramam mitul conform caruia stiuca se prinde cu succes numai la artificiale!

Pe curand!

Adrian AVEL

Pescuitul stiucii Pescuitul stiucii cu peste viu

Pescuitul stiucii cu peste viu


Pescuitul stiucii cu pestisori vii se practica foarte frecvent la noi in tara datorita rezultatelor bune obtinute dar si a costului relativ scazut al acestui tip de momeala. Problema folosirii optime a cirligului in muntura cu pestisor viu este cruciala in mentinerea "viului" in viata, cu mobilitate ampla, in a usura inghitirea nadei si in reusita fazei de intepare. Intotdeauna alegeti acul in raport de marimea pestisorului (pentru un triplu nr. 3 sau 4 utilizati pestisor de 8 cm).
Stiuca ataca prada lateral in 90% din cazuri, iar daca acul este prea protuberant fixat pe spatele pestisorului, inghititura poate fi refuzata. In cazul cirligului triplu se impune fixarea atenta a acestuia in spatele pestelui de obicei lasindu-se liber doar unul dintre cele 3 brate ale "ancorei". Deosebit de eficienta poate fi intrebuintarea unui ac simplu, cu un brat, de marime adecvata, mult mai discret pe spatele nadei cu conditia sa fie corect fixat. Utilizarea unui cirlig dublu cu bratele in echer cu momeala vie este de asemenea excelenta.
Pozitionarea triplului, cirligul cel mai des utilizat in pescuitul stiucii, se face in spatele capului, usor anterior innotatoarelor pectorale struna fiind scoasa in spatele aripioarei dorsale.

Procedeul de fixare a pestelui este urmatorul:

1.Se tine pestele cu capul spre noi;

2.Se inteapa ferm in punctul 1 cu un ac;

3.Se scoate acul in punctul situat in spatele aripioarei dorsale pina cind ochetele iese afara;

4.Se fixeaza ancora in corpul pestelui si se leaga struna.

Naluci compuse la pescuitul stiucii in ape curgatoare
Nalucile compuse se folosesc cu succes la pescuitul stiucii in riuri si fluvii. Perioada optima incepe spre sfirsitul lunii octombrie, pe oglinzi de ape usor tulburi. La primele semne de crestere stabila a apelor intra in actiune lingurile metalice.
Constructia monturii cu naluci compuse este prezentata in fig. urmatoare:

Variantele de monturi sunt sugerate in fig. de mai jos.

Lingurile rotative utilizate de noi cu rezultate deosebite sunt: Aglia, Aglia Long nr. 4, 5 sau Giant Killer.
Retinem ca:

• Recuperarea lenta este cheia succesului;
• Schimbarea nalucilor in functie de debitul si adincimea apei:
• Paletele lungi convin in ape curgatoare;
• Paletele late se comporta excelent in curenti slabi;
• Paletele "aripi de fluture" sunt excelente in iazuri linistite;
• La capatului strunei de otel (kevlar) utilizati un virtej;

Naluci oscilante in S sau "Sinclops" Mepps nr. 3, 26 gr. model universal; pentru curenti puternici cca. 70 gr.
Retinem ca:

• Un pescuit corect cu naluca oscilanta inseamna a simti bataile si maturarile laterale ale nalucii;
• Cercetati zonele transversale si aval - transversale in raport cu malul unde pescuiti pentru ca sunt zone cu randament maxim.

 

 Pescuitul stiucii la lingura

In fiecare an in noiembrie, pescuiti stiuca in iazuri. Pentru ambianta, lumina superba de toamna imbratisind frunzarisul padurii sau al stufarisului face ca frumusetea pescuitului sa nu fie umbrita de risul agresiv al soarelui in prag de iarna. In iazuri cu malurile impadurite, folosind naluci metalice rotative sau oscilante bine alese ca marime si greutate, conditiile sunt extrem de favorabile.

Cutia cu linguri trebuie sa contina:
Pentru apa adinca:

• rotativa Lusox Mepps (cirlig imbracat cu lina, cu plumb vapor in cap) nr. 3 si 4.
• rotativa Aglia "foaie de salcie" Mepps nr. 3 si 4;
• Crack Wool Red Flock Daiwa 22 g;
• oscilanta Eira Rublex 30 g, Effzett DAM 22 ppina la 30 g.

Pentru suprafata:

• rotativa Aglia Mepps paleta unghie si Winner Mepps nr. 3 si 4;
• Ondex Rublex 5 si 7 g;
• oscilanta Atom ABU Garcia 12 g;
• rotative si oscilante DAM foarte colorate.

Varga: putere (actiune) 10-30 g;
Fir nylon 0.26-0.30 mm si struna de otel (kevlar ...).

Posturi in iaz: 1 si 2 - pe oglinda lacului si din foisor pe timp rece; 3 - pe linga malul insulitei pe timp rece; 4- stufaris, papura pe vreme blinda; 5 si 6 -coada lacului si la nuferi in zile caldute; 7- ponton in toate sezoanele.


Autor: Iancu Horia - Bucuresti

Pescuitul stationar al pestilor mari

Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape exclusiv cu lanseta, cu plumb greu sau momitor incarcat cu nada, pe fundul apei. Partide deosebit de atractive se pot face insa si la pluta, daca respectam cateva reguli de baza. Oricum, trebuie sa recunoastem ca pescuitul la pluta este mult mai spectaculos decat cel cu lanseta, in mare parte datorita faptului ca pescarul va sesiza toate fazele muscaturii din miscarile pe care le descrie pluta. Urmarirea atenta a plutei necesita cu siguranta un efort cu mult mai mare decat asteptarea ca clopotelul de la lanseta de fund sa sune, semnalizand o eventuala muscatura. Insa tocmai acest lucru face pescuitul la pluta pasionant. Pestii pasnici mari stau de obicei la o distanta apreciabila de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi fixe de 4, 5 metri. Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce atinge lungimi considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si pescuitul in stil sheffield (folosindu-se o lanseta de calitate in jur de 4 metri lungime). Pescuitul la rubesiana este foarte eficace la pestii pasnici mari, acesta fiind de fapt scopul pe care il urmaresc fabricantii de vergi rubesiene. Elasticul interior al rubesienei sustine greutati diferite, in cazul pestilor cu adevarat mari folosindu-se doua sau chiar trei elastice impletite. Principalul avantaj al acestui stil de pescuit consta in aceea ca montura este lansata cu precizie maxima in aceeasi zona, nadita abundent in prealabil. Distanta de pescuit este practic egala cu lungimea vergii, ceeea ce uneori este insuficient pentru a ajunge la locurile mai adanci, preferate de pestii mari. Pescuitul la sheffield are cateva puncte forte care uneori il fac mai eficient decat pescuitul la rubesiana. In primul rand, acest stil de pescuit permite lansari foarte lungi de pe mal, uneori la 30 metri. In lacurile mari si adanci, pestii respectabili ezita adesea sa se apropie prea mult de mal, si dintre stilurile de pescuit la pluta numai sheffield-ul permite lansarea momelii acolo unde circula pestii mari. Un alt avantaj este acela ca, vara sau toamna tarziu, o zi de pescuit la rubesiana poate fi foarte obositoare, fie din cauza temperaturii si necesitatii pescarului de a sta nemiscat, fie din cauza vantului. Confortul este absolut pentru pescarul de sheffield, iar pe de alta parte, in lacurile de baraj, adesea bogate in exemplare mari, numai pluta culisanta care se foloseste in stilul sheffield va face capturile posibile. Pentru a mentine momeala pe fundul apei, si in acelasi timp pentru a nu afecta sensibilitatea liniei de pescuit, este necesara o struna de cel putin 30 centimetri. In cazul pescuitului la sheffield, este neaparat necesara folosirea unei plute cu corpul ingrosat si antena lunga, care este foarte putin influentata de valuri. In afara grupului de plumbi principali, este recomandabil sa existe si plumbi intermediari, care sa poata fi eventual coborati langa ultimul plumb dinspre carlig, daca acesta nu este suficient pentru a imobiliza struna pe fund (pentru ca aici isi cauta hrana crapul, platica, babusca mare, linul). Exemplarele mari de pesti pasnici fiind foarte banuitoare si precaute, nici o miscare a liniei nu trebuie sa le trezeasca neincredere fata de momeala. Astfel, un comportament prea putin natural al momelii, de pilda miscarea acesteia pe fundul apei, starnind norisori de mal, nu are decat darul de a speria pestii. In afara unor cazuri speciale, legate de cautarea unor strate de apa cu temperaturi ideale sau datorita unei nadiri abundente de suprafata, pestii pasnici mari se hranesc pe fundul apei, cautand in mal diverse larve. De aici necesitatea lasarii strunei pe fundul apei. Imobilitatea perfecta a liniei, mai ales in conditii de vant puternic sau curenti de fund rapizi, este mai mult decit necesara. Pentru aceasta este necesara stationarea pe fund a mai multor plumbi. Nadirea abundenta inaintea partidei de pescuit este poate cel mai important factor de care trebuie tinut cont in abordarea unei partide de pescuit la pestii mari. Cu cit granulatia nadei este mai mare, cu atat aceasta va interesa pesti mai mari (lucru verificat stiintific, si datorat taliei gurii); totodata, o particula mare are un aport de energie mare, in consecinta ea va starni interesul pestilor mari. Selectarea particulelor mari de nada se face cu ajutorul unei site fine, care suprima particulele mici, inutile in cazul de fata.
Un amestec bogat in lipide, proteine si glucide va fi mereu apreciat de exemplarele mari. De aceea toate fainurile grase, ca cea de arahide, sau zahazoase sunt foarte eficace. Adaugarea de turta de floarea-soarelui, de soia poate da rezultate foarte bune. Daca efectul de plutire a nadei poate in unele cazuri sa atraga si mai multi pesti in locul nadit, in cazul babustii efectul este invers, deoarece aceasta nu agreeaza compania pestilor mici, care o pot deranja. Deci, la babusca se foloseste o nada mai inchisa la culoare. Nadirea se face in functie de tipul apei. Pestilor mari, mai ales in lac, nu le place sa fie deranjati odata instalati la nada, si o singura bila de nada aruncata in cursul pescuitului ii poate pune definitiv pe fuga. De aceea este de preferat o nadire masiva la inceput (10, pana la 15 bile mari) si apoi pescuit fara nadire. O alternativa in cazul cand, dupa o anumita perioada, pestii totusi nu mai trag, este nadirea exclusiv cu viermusi, cu ajutorul unei prastii. In acest mod, perturbarea pestilor este minima. Pe de alta parte, pe rau, este imperios necesar uneori ca dupa fiecare "curgere " a carligului cu momeala sa aruncam o mana de nada, mai ales in cazul pescuitului la platica. Tot pe rau, pescuind la babusca, pentru a selectiona exemplarele cele mai mari, ideal este sa facem o nadire cu o nada usoara, de suprafata, in care inglobam casteri (pupe de viermusi). Nada usoara va fi purtata de curent spre aval, antrenand babustile mici mult in josul raului, pe cind casterii vor cobori rapid spre fundul raului, atragand in amonte babustile mari. Culoarea nadei are o importanta primordiala, mai ales in ceea ce priveste pestii rapitori. Culorile deschise, intense permit selectionarea celor mai mari pesti. Colorarea unei zone a fundului apei in galben sau alta culoare deschisa, puternica face pestisorii mult mai vizibili pradatorilor pe acest fond deschis, si de aceea indivizii de talie mai mica se aventureaza aici mai rar decat cei mari. Trebuie recunoscuta eficacitatea aditivilor, fie ei lichizi (tip Aromix) sau praf. Intre acestia, vanilia ramane unul dintre cei mai folositi si mai eficace. Ideea de baza este ca, indiferent de aditiv, faptul ca acesta este dulce determina nada sa fie foarte apreciata de pestii mari, tot timpul sensibili la aportul energetic a ceea ce ingera. La un apetit mare.momeli mari! Nu ezitati sa propuneti pestilor mari momeli voluminoase, de exemplu un cocolos de pasta, un buchet de viermusi. Unele momeli sunt parca special adaptate pescuitului pestilor mari, cum este cazul ramelor, graului sau porumbului. In plus, se poate incerca combinarea unor momeli de culori diferite, de exemplu vierme si rima, care in acelasi timp ofera un contrast ce atrage pestii mari. Cind pestele trage, este de preferat sa ii dam ragaz sa inghita momeala decat sa intepam prea repede, riscand un rateu.
Bogdan Cristescu, 18 ani