Metode de nadire

Metode de nadire. Cand ne apucam de pescuit,nadirea este unul din factorii care asigura reusita unei partide.Nada trebuie sa fie irezistibila pentru peste,calitatea este importanta,nu cantitatea. Nada trebuie sa fie deosebita ca aspect,gust,culoare.Nu trebuie sa te zgarciesti,dar nici in exces.Trebuie avut in vedere:

• durata partidei
• ce pesti vizati
• nada folosita si cantittatea pe care doriti sa o folositi
• compozitia nadei - nada poate fi compusa din: seminte, pasturi, bulgari, boiles-uri
• ce posibiitati de nadire aveti in locul ales
• sculele de care dispuneti
• nadirea innainte de lansare sau dupa lansare

Ca posibilitati de nadire ar fi urmatoarele:

1.Nadirea cu ajutorul lansetei-cea mai simpla metoda si cea mai cunoscuta,fie ca folosin naditorul (feeder)-sa fie de culoare inchisa,sa nu sperie pestii,saculet solubil-are avantajul ca in interiorul lui,pe langa nada se poate pune si montura,sau fir solubil in cazul boabelor.Mai se foloseste cupa de nadit,dar nu intru in detalii.

2.Nadirea cu ajutorul barcii-cea mai simpla,se poate duce o cantitate mare de nada,este precisa-prin marcarea locului,se poate nadi cu o zi sau cu cateva ore innainte.

3.Nadirea cu barcuta telegidata-metoda moderna,precisa,poate transporta si firul cu monturile,dar are dezavantajul ca este destul de scumpa.

4.Nadirea cu prastia-o prastie cu cracan,obisnuita,poate arunca nada la distante apreciabile,iar ca dezavantaj-se rupe repede.

5.Nadirea cu lopata-are o forma de lopatica asemenea unei linguri cu o coada . Este utilizata in aruncarea in special a bulgarilor de nada,este o metoda obositoare,necesita antrenament.

6.Catapulta-varianta mai mare a prastiei,are piciare postate pe pamant si poate arunca cantitati impresionante.

7.Cobra - Este o teava din aluminiu sau PVC de pana la 1 metru lungime, de cele mai multe ori curbata. Cu aceasta teava si cu putin antrenament poti arunca boiliesuri la peste 100 metri distanta. Se fabrica in dimensiuni diferite in functie de distanta la care doriti sa aruncati si de diametrul boillie-surilor.Innainte de aruncare se umezeste la interior pentru o mai buna alunecare.

8.Saculetul solubil - este cel mai interesant mod de nadire deoarece impreuna cu nada (pasta, boiliesuri, boabe, momeli animale) se introduce in saculet si montura cu carlig reducand astfel riscul incurcarii cu linia sau plumbul. Atentie la greutatea la care ajungeti cu nada + montura!!!
Va recomand saculetul solubil (din plasa) de la Korda.

Mamaliga pentru momeala (patratica)

Mamaliga pentru momeala (patratica). Spre deosebire de mamaliga pentru nada obtinuta prin diferite retete, rmamaliga pentru patratica, folosita ca momeala in carlig, este mai greu de realizat. Aceasta nu trebuie sa fie prea dura insa trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a ramane in carlig in timpul lanseului si, dupa aceea, timp de mai multe ore, in apa. O mamaliga incorect realizata nu rezista in apa decat circa 20-30 min., ceea ce este total insuficient, mai ales la pescuitul crapului.

O mamaliga de calitate este usor plastica dar suficient de dura pentru a se pastra in carlig timp de cel putin 2-3 ore. Retetele de preparare a mamaligii pentru patratica sunt destul de numeroase si care mai de care se poate lauda cu un artificiu care asigura produsului sau un succes teribil. Stiti cum sunt pescarii !


In continuare va vom  prezenta o reteta proprie, la modul relativ spus, dar care va poate da satisfactii depline. Se ia o masura de faina si doua de malai fin cernut. Se pune cca. 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun cu circa 3 masuri de apa. Cand compozitia a fiert, se adauga 1 lingura de miere sau 2-3 pastile de zaharina (nu fermenteaza prea repede), un virf de cutit de sofran si 4-5 picaturi de esenta de anason. Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, amestacandu-se continuu. Cand s-a fiert suficient, mamaliga se rastoarna pe un capac de lemn. Se introduce mamaliga intr-o bucata de panza, dres de dama si se face o minge ceva mai mare decat pumnul, stransa bine cu materialul respectiv si apoi latita pentru a putea fi fiarta uniform pe intreaga sectiune. Deci, dupa aceea se fierbe pana cand aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa sa se scurga pe un fund de lemn dupa care se scoate din material.


Aceasta poate fi apoi:
- taiata cubulete de diferite marimi (cu latura de 6-30 mm), dupa dorinta;
- facuta cocolos prin framantarea acesteia impreuna cu putin srot, pesmet macinat sau chiar putina paine proaspata.


Pentru a putea fi framantata, mamaliga se inmoaie putin in apa pana devine de consistenta plastelinei.


Nu uitati:

• mamaliga nu trebuie sa aiba miros de mancare, prajeli sau alte alimente pe care le consumam sau le-am preparat anterior in ceaun;
• fumatorii trebuie sa se abtina de la fumat in tot acest timp, chiar daca le este greu, deoarece mirosul de tutun nu este deloc agreat de crap. La fel cand fixam nada si momeala in carlig. Tutunul este cea mai eficienta “antimomeala”;
• apa pentru prepararea mamaligii este bine sa fie luata din lac sau dintr-o fantana curata, apa plata imbuteliata sau, in caz extrem, apa de robinet tinuta 1-2 zile intr-un vas in aer liber;
• in loc de zahar este preferabil sa folosim miere curata sau pastile de zaharina, deoarece mamaliga va fermenta mai greu pe timp foarte calduros.

Rama de mare

Rama de mare traieste in apa de mare cu adancimea mica, in nisipuri si in malul lacurilor litorale cu apa salmastra. Se recolteaza de regula cand apa are peste 15 grade, in perioada aprilie-noiembrie. Pentru recoltare se folosesc lopeti cu coada lunga cu ramforsare metalica si site din material plastic. Se pot pastra la temperaturi cuprinse intre 4-6 grade, in nisip umed intre straturi de panza moale (prosoape) sau in apa de mare ce trebuie schimbata zilnic. Este hrana preferata a chefalului si labanului dar nu o refuza nici celelate specii de pesti marini.
Este o momeala foarte sensibila, se pune in carlige cu tija lunga si subtire de la coada spre cap (pot fi folosite carlige cu mici contre). Se controleaza frecvent, la aproximativ 15 min deoarece se poate ca maruntisul sa o toace fara ca pescarul sa sesizeze. Este de mai multe tipuri, se diferentiaza prin colorit - rosie, verde si bruna (ce a verde nu este buna deoarece se deterioreaza usor).

Furnica

Furnica este una dintre cele mai mici momeli  folosite la pescuit. Probabil  ca multi nici nu ati auzit de pescuitul la furnica si acum va intrebati daca sunteti inca in sectiunea de momeli sau la divertisment. Ei bine se pare ca furnica se dovedeste a fi o momeala foarte buna pentru rosioare, oblete, babusti, cleni etc.  Este usor de procurat o gasiti aproape peste tot in musuroaie. Atentie in ce cutii le pastrati fiind foarte mici for incerca sa iasa prin cea mai mica gaura gasita. pentru a pescui la furnica folositi carlige cat mai mici si puneti 5 - 6 furnici pe un carlig.
Desi este greu de crezut ca puteti pescui la furnica surprizele s-ar putea sa nu se termine aici, s-au intalnit diverse cazuri cand s-a prins chiar si mreana la furnica si exemplare destul de frumoase. De asemenea sunt multi pescari care epscuiesc la oua de furnica. Nu va costa nimic sa incercati.

Lacusta

Lacusta este una dintre momelile cele mai preferate de clean si nu numai uni pescari folosesc lacustele de dimensiuni mari la prinderea somnului (se prinde somn de peste 20 de KG). .Lacusta migratoare din familia Acrididae, ordinul Orthoptera, cu antene scurte, avand organele auzului plasate pe abdomen (segmentul posterior al corpului). Ca adulti inaripati care zboara in roiuri, lacustele pot fi purtate de vant la sute de mile departare de locul de reproducere; la aterizare, ele devoreaza toata vegetatia. Lacustele pot fi intalnite pe aproape orice continent.
Pentru a le captura va trebui sa le vanati pe pe camp in special pe lanurile de grau sau unde a fost grau. Sunt destul de greu de capturat unii pescari le captureaza seara cu lanterna dar s epot la fel de bine captura si ziua. Atentie cum le prindeti deoarece acestea musca incercati sa le prindeti de dupa gat. Dupa ce ati reusit sa le capturati le puteti pastra in frigider inpachetate in hartie.

Musca

Musca reprezinta o momeala excelenta pentru o partia de pescuit la clean sau pastrav. Mustele sunt insecte ale ordinului Diptera (termen provenit din greaca, di = doi / doua si pteron = aripa), care poseda doar o pereche de aripi pe toraxul median, respectiv o pereche de elitre. Musca de casa este o adevarata musca si una dintre cele mai raspandite animale. Prezenta unei singure perechi de aripi este esentiala pentru distingerea mustelor adevarate de cele "false" sau de cele cu care sunt adesea confundate. Unele dintre mustele adevarate, in special cele din supra-familia Hippoboscoidea au doar o pereche de aripi, neavand elitre.
Se pare ca cel mai des se foloseste  musca artificiala. Suntem convinsi ca macar odata ati auzit termenul de muscarit. Muscaritul este o activitate fascinanta pentru pescarii atinsi de acest microb. Este atat de fascinanta incat nu mai conteaza daca ceilalti pescari, craparii, cei care pescuiesc la stationar, spinning sau la mare ii considera elitisti, nebuni sau ciudati. Pentru pescarul la musca artificiala nu conteaza decat legatura dintre rau, pesti si pasiunea lui, atunci cand de cele mai multe ori se contopeste cu natura in care-si desfasoara activitatea. Pescuitul la musca artificiala devine astfel un mijloc de relaxare, placut si linistit, o activitate de petrecere a timpului liber.

Pestisor viu

Pestisor viu (oblete, boistean, beldita, caras, rosioara) ii gasim in apele populate cu aceste specii, se pastreaza in vase cu apa, folosindu-se o pompa de aer sau ii prindem direct pe balta in cea mai mare perioada. Pestisorii vii se folosesc cu succes la capturarea avatului, pastravului, bibanului, stiucii, salaului, somnului. Pescuitul la pestisor viu este de departe cea mai respandita metoda de pescuit la rapitori, datorita costurilor reduse si a usurintei de folosire.
Principiul este cat se poate de simplu: rapitorii se hranesc cu pestisori vii.  Atunci sa le oferim astfel de pestisori, garnisiti bineinteles cu carligele corespunzatoare. Metoda da rezultate atat pentru incepatorii aflati la primele capturi, cat si pentru pescarii 'cu pretentii', aflati in cautarea capturilor capitale. Singura conditie este de a adapta montajul si pestisorul momeala cu talia pestilor cautati. Speciile pe care le vizeaza de aceasta metoda sunt stiuca, salaul, bibanul si somnul.

Avantaje:

1. Este simplu de folosit, chiar daca subtilitatile nu lipsesc, ca de altfel la orice metoda. Odata montura lansata in apa, nu mai ramane decat sa fie supravegheata. Nu e metoda cea mai eficace de pescuit cu pestisor, dar pentru un pescar debutant este un inceput.

2. Este una dintre cele mai bune metode de a prinde pesti mari. Dovada stau capturile prezentate in revistele de pescuit.

Dezavantaje:

1. In ceea ce priveste insa numarul de pesti prinsi, metoda este mai putin buna, cedand teren in favoarea metodelor active, de cautare a rapitorilor in locurile unde banuim ca se ascund.

2. Cei ce pescuiesc cu momeli artificiale vor obiecta dificultatea gasirii si pastrarii pestisorilor momeala.

Ficat alterat

Ficat alterat - o adevarata delicatesa pentru somn, care cu siguranta va poate garanta o partida de pescuit reusita. Ficatul alterat este una dintre momelile irezistibile pentru somn. In timp ce ficatul proaspat poate fi folosit ca si o momeala de pescuit pentru mai multe specii de pesti, ficatul alterat se pare ca da rezultate bune doar la pescuitul somnului. Puteti achiziona ficat alterat de la abatoarele din zona sau sa vorbiti cu  cineva de la magazinele de carne  din apropiere sa va anunte cand au ficat alterat  sa nu-l arunce.

Ficatul alterat se taie cuburi de 3-4 cm si se pune pe ancora. Se poate folosi si carlig mare simplu. Ficatul alterat se poate folosi si pentru atragerea somnului nu doar pentru pescuitul la somn. Luati un ciorap de dama mai vechi, poate fi si nou nu este problema si bagati in el cateva bucati de ficat alterat legatil cu o sfoara sau ata mai groasa si aruncatil la 1-3 m de mal unde vreti sa pescuiti la pluta. Veti vedea ca sansele de a prinde somn la pluta vor creste considerabil.In timp ce-i atrageti cu ficatul alterat puteti pune pe carlig rame neagra sau orice alta momeala preferata de somn.

Nade praf

Nadele  praf  au la baza un amestec de fainuri de diferite granulozitati Aceste nade nu contin seminte sau particule , ci numai prafuri . Nadele se pot obtine  prin fierbere sau pur si simplu prin umezirea acestor fainurilor cu apa din balta. Aceste nade praf contin acelasi ingrediente ca si grund-baits-urile doar ca ingredientele (semintele) sunt macinate. Toate aceste nade praf se bazeaza pe principiul dispersiei rapide in apa , odata ajunse in apa acestea produc un norde nada acesta fiind deosebit de atractiv in special pt cipride.

Exemple ingrediente: faina de canepa , faina de griu , faina de alune , faina de orez , pelete macinate , mixuri de baza , srot etc sunt tot atitea componente pentru alcatuirea unei combinatii de fainuri hranitoare . Exista pe piata o multime de nade praf cu pretentii de atractivitate pentru pescuitul crapului in special sau pentru ciprinide in modul general . Nadele praf - elaborate de Ultrabaits ,Dynamite, Sensas , Big carp si multe altele. Nada praf se recomanda a fii folosita in baltile necunoscute , in care dorim sa ne semnalizam prezenta in mod foarte rapid si eficace . Nada praf se va dizolva repede in apa si va oferi un norisor hranitor, nor care va atrage in zona multi pesti.


Se recomanda sa combinati metodele nadire - in care sparturile boiles, pelletele sau boabele de mix method(canepa, grau, porumb, alune tigrate) sa fie amestecate in bulgari obtinuti dintr-un groundbait. Care este efectual acestor bulgari? Nada praf se dizolva asigurand o dispersie rapida si formand un nor atractor atractie rapida in zona nadita, restul de ingredinte method mix (semintele sau boabele )se vor desprinde si vor ramine pe fundul apei - - crapi odata adusi in zona de hranire vor incepe sa dezguste din semintele cazute din bulgari , asigurand ca acestia vor ramane o perioada. Este foarte important sa gasiti combinatia potrivita intre nada praf si particulele de nada, aceasta combinatie se obtine prin experimentare. O mare atentie trebuie acordata si aromelor daca se doreste folosirea acestora.

Cresterea ramelor

Cresterea ramelor,  rama  indiferent de specie, a fost si este o momeala clasica in pescuitul recreativ - sportiv. Desi la ora actuala ramele pot fi cumparate „de-a gata”, pentru un pescar pasionat, care sta „la curte”, infiintarea unei crescatorii proprii insemna un real castig pe multiple planuri: economie de bani, rame disponibile la orice ora, reciclarea ecologica a deseurilor vegetale din gospodarie si nu in ultimul rand obtinerea unui „subprodus” respectiv pamant pentru flori (compost), care va fi mult apreciat de „consoarte”. Nu intentionez sa prezint o metoda ultra stiintifica, costisitoare si care necesita multa munca, cele descrise mai jos se bazeaza in mare parte pe experienta proprie, subsemnatul beneficiind de o astfel de „crescatorie” multi ani, cu rezultate uimitoare.

Ce crestem

Este foarte important ca in crescatoria nostra sa inmultim specia Lumbricus rubellus, care este ruda apropiata cu rama de pamant (Lumbricus terestris). Numita de unii „rama de litiera” sau „rama de frunzar” ea este cunoscuta de pescarii vorbitori de engleza, sub diverse denumiri: Driftworm, Garden Worm, Angle Worm sau Leaf Worm;

Unde o gasim, cum arata, ce avantaje are

Lumbricus rubellus este un locuitor al solului si in special al frunzarului, la degradarea careia contribuie in mare masura. Asadar, intr-o zi frumoasa de primavara - vara, dupa o ploaie, facem o excursie intr-o padure de foioase unde vom cauta in stratul de frunze moarte de pe sol (litiera) si mai ales intre frunzele maronii, umede si lipite intre ele, un numar cat mai mare de rame. Daca vom cauta in zonele mai putin circulate, daca avem putin noroc si suntem atenti, pe un metru patrat putem gasi pana la 100 de exemplare. Le vom aduna fara a le indeparta de pe frunzele pe care le-am gasit si fara sa uitam sa adunam si 1 - 2 saci de frunzar din aceasi zona (sursa de hrana pentru inceput).

Rama de frunzar seamana mult cu rama de pamant. Are un aspect lucios, de culoare purpurie sau rosu-maronie, pe partea ventrala culoarea fiind mai deschisa. Lungimea corpului este de 6 - 12 cm, cu o grosime medie de 4 - 6 mm. Apartine de viermii inelati si poseda o formatiune specifica perioadei de maturitate sexuala numita clitelum, care reprezinta o ingrosare tegumentara cu rol in reproducere (v. fig. 1 si 2). Aceasta formatiune are, impreuna cu alte caractere, un rol important in recunoasterea ei, deoarece indivizii speciei Lumbricus rubellus poseda clitelum numai pe partea dorsala a corpului. Daca se face o observatie la lupa, se constata ca ea se afla situata pe inelele 26-33, caracter propriu speciei respective.

 Cresterea ei a fost studiata si perfectionata in scopul obtinerii compostului, in intreprinderile de bio-reciclare a deseurilor vegetale. Spre deosebire de rama comuna (de pamant) prezinta urmatoarele avantaje:

• • traieste la suprafata solului, sau aproape de suprafata;
  • este mai putin sensibila fata de lumina, datorita pigmentarii puternice;
  • se hraneste predominant cu resturi vegetale in descompunere;
  • devine matura reproductiv la aprox. 179 de zile;
  • logevitatea variaza intre 682 - 719 zile;
  • depune 79 - 106 coconi /an /individ;
  • iarna hiberneaza in sol, in mici caverne globulare, la mica adancime (40 - 50 cm);
  • primavara revine la suprafata in stratul de frunzar;
  • daca are hrana suficienta nu migreaza;
  • prin consumarea resturilor vegetale, genereaza un compost de culoare
    neagra-bruna, de buna calitate.

Din punct de vedere al pescarului sportiv, nu sunt de neglijat urmatoarele aspecte:

• • tegumentul fiind relativ gros, sta bine pe carlig;
  • rezista mult in apa, inclusiv in apa sarata, fiind viabila si la 3-4 grade celsius;
  • nu are miros neplacut, iar prin intepare sau rupere, nu elimina acel
    lichid puternic mirositor caracteristic ramei de balegar;
  • tinut in pamantul in care a crescut, poate fi pastrat in frigider sau la temperatura
    camerei, cateva saptamani.

Metoda de crestere

Cautam in curte (gradina) un loc umbros si relativ ferit de curenti de aer (preferabil langa un zid, gard, etc.) unde construim din scanduri sau cu zidarie usoara (BCA) un „tarc” direct pe pamant. Dimensiunile sunt la alegere, dar recomandabil este un volum de aprox. 2 mc, cu o inaltime de 0,7 - 0,8 m.

Spatiul rezultat se imparte transversal in doua, printr-un perete despartitor din scanduri distantate intre ele la 1 - 2 cm. Depozitam in unul dintre spatii frunzarul si ramele adunate in padure, dupa care udam usor „crescatoria” si totul este gata.

Logica celor doua spatii este simpla: vom incepe cresterea ramelor in unul dintre ele, iar cand acesta se va umple cu compost (pamant organic) vom incepe depozitarea resturilor vegetale in spatiul alaturat, ramas gol. Ramele vor migra spre sursa de hrana iar compostul rezultat, poate fi utilizat in gradina. Prin utilizarea alternativa a celor doua spatii, crescatoria poate functiona un numar mare de ani.

Ce vom face in continuare ? practic mai nimic. Vom avea doar grija ca in aceasta incinta sa depozitam toate resturile vegetale din gospodarie, provenite in cursul anului, respectiv: iarba cosita; frunzele si lastarii de vita de vie (daca nu a fost recent stropita cu pesticide); frunzele pomilor fructiferi, cazute toamna; toate frunzele si tulpinile legumelor etc. Dintre speciile de foioase sunt preferate in primele saptamani dupa moarte, frunzele de cires si de par, dintre speciile furajere trifoiul rosu, iar dintre resturile de legume, frunzele de ceapa. Numai frunzele de fag sunt consumate nedegradate, imediat dupa cadere.

Atentie ! nu se vor depozita aici frunzele de nuc, tulpinile si frunzele de rosii si cartofi.

Dintre resturile menajere, pot fi adaugate cojile de legume, fructe, produsele cerealiere. Deosebit de utile sunt cojile de oua zdrobite sau macinate fin, ele constituind un important aport de calciu.

Daca este foarte cald, sau nu a ploat de mult, vom uda periodic „crescatoria” avand grija ca surplusul de apa sa se scurga in sol sau prin peretii de scandura. În general este de preferat sa mentinem o usoara umiditate si o reactie neutra sau slab alcalina in crescatorie, deoarece daca solul devine acid ramele raman mult mai mici, iar in caz de uscaciune excesiva ele se retrag in sol. Trebuie stiute de semenea urmatoarele: Lumbricus rubellus rezista la temperaturi limita cuprinse intre 2 si 30 gr. celsius, temperatura optima fiind de 18 - 22 gr. Sub 10 grade adultii nu mai formeaza coconi iar ritmul de crestere a formelor tinere scade. Crescatoria se acopera cu o bucata de nailon de culoare inchisa sau un covor uzat, pentru a pastra umezeala, a tine mustele la distanta si sa impiedicam evadarea ramelor din noul lor mediu de viata. Acestea vor fi la inceput foarte active (mai ales noaptea), dupa acomodare insa se vor grupa in stratul cu umezala optima, unde se vor si inmulti.  O aglomerare excesiva a ramelor intr-un spatiu restrans indica faptul ca ceva nu este in regula: prea multa umezeala, mediu prea uscat, prea acid, prea cald, prea rece, prea compactat sau lipsa de aer, in ultimele doua cazuri fiind necesara afanarea masei vegetale. Daca toate conditiile de viata sunt intrunite, ramele se vor inmulti din primavara pana in toamna. Desi sunt organisme hermafrodite, ramele se inmutesc exclusiv pe cale sexuata, prin alaturarea a doi indivizi si schimb reciproc de spermatozoizi. Dupa acuplare fiecare individ va secreta la nivelul clitelum-ului o substanta numita albumina, din care se va forma coconul. Acesta are forma rotunda, culoare alba, si contine cate 8 - 10 oua, din care dupa eclozare supravietuiesc de regula 3 - 4 exemplare. Pe durata maturarii oualor, in aprox. 3 saptamani (functie de temperatura), coconul se mareste si isi schimba culoarea, devenind galben, maro si rosu in ultima etapa, cand are marimea unui sambure de strugure. La eclozare ramele tinere au culoare alba cu nuante roz.

Ramele au, in sol si in afara solului, numerosi dusmani naturali. Multe rame sunt mancate in sol de cartite, soareci, gandaci si larvele acestora, iar la suprafata solului cad adeseori prada pasarilor.

Daca depozitam in crescatorie o cantitate mare de fructe stricate, riscam o inmultire excesiva a „musculitei de otet” (Drosophila melanogaster) care nu dauneaza ramelor, dar ne poate deranja prin numarul mare de indivizi. În acest caz putem folosi o capcana simpla, realizata dintr-o sticla de plastic, astfel: in zona de mijloc a sticlei, cu un cui subtire, incalzit, facem numeroase gauri; turnam in sticla suc de fructe, bere sau vin acrit, adaugam 2 picaturi de sapun lichid si inchidem sticla cu dopul sau. Gaurile vor fi suficient de mari pentru ca musculitele sa intre in sticla atrase de hrana, dar nu vor mai gasi calea de iesire, sfarsind inecate in lichidul din interior.

Pentru a avea o „crescatorie” eficienta vreme indelungata, trebuie sa avem grija de doua aspecte: sa asiguram permanent sursa de hrana si sa nu extragem o cantitate excesiva de rame, periclitand astfel perpetuarea populatiei.

Momeli Vegetale

Momeli Vegetale. Momelile de natura vegetala sunt formate din aluaturi, paste fainoase, gris, mazare si alte legume cu pastai, porumb si toate cerealele, fructe mici coapte, frunze de legume pentru fitofagi etc. Putem include aici si unele paste aromate si colorate, preferate in special in occident.


Cartoful trebuie sa fie asa cum se cere pentru salata de cartofi, deci mai cleios si nu sfaramicios. Cartofii care contin mai mult amidon sau care sunt prea fierti se tin mai putin pe carlig si pot fi folositi doar pentru nadire sau pentru realizarea unor aluaturi.
Cartofii noi sunt buni abia cand sunt destul de copti, altfel au un gust ce displace pestilor. Cartofii trebuie totusi bine fierti, ceea ce se verifica prin inteparea lor cu un cutit. Cartofii nefierti complet se tin mai bine pe ac, dar infigerea acului este mai dificila.  Cartoful se agata pe un carlig zis italian, adica mai rotunjit si cu brat mai scurt, cu paleta, recomandat mai ales pentru crap.
Daca pescuim in timpul verii, in varful unui carlig mare punem un cub de cartof fiert, cu latura de 1 cm. Pentru prinderea babustii si a platicii folosim un carlig mai mic si un cub de cartof mai mic.


Aluaturi si mamaliga Aluaturi se fac din cartofi, gris, faina de malai sau pesmet etc., iar uneori si din turta dulce, chiar cu miere. Nu este totdeauna usor sa fierbem un aluat bun, pentru ca totul depinde de reteta, de calitalea fainii si a celorlalte materii prime folosite.  Vom prezenta doar cateva retete, care nici pe departe nu epuizeaza intreg meniul pescaresc. Aceste retete sunt verificate si apreciate si de alti pescari.


Aluatul de cartofi: Se fierb cartofii in coaja cu o zi înainte, se curata de coaja, se dau pe razatoare si se framanta cu faina de calitate sau integrala pe care o adaugam pana obtinem un aluat care sa se tina bine si sa nu se lipeasca de degete. Facem din aluat galuste lunguiete si le fierbem aproximativ 25-30 minute.  Daca o parte din faina o vom inlocui cu gris aluatul va fi mai rezistent la rupere, iar daca vom folosi doar faina fina, aluatul va fi moale si lipicios, inainte de a-l fierbe, putem sa saram aluatul sau sa-l indulcim, dupa cum obisnuim (nadirea !...), putem sa-i dam o culoare galbuie sau sa-i adaugam o aroma. In tot cazul, o colorare in galben-portocaliu atentioneaza pestele.


Crochefe de cartofi: Cartofii curatati se fierb intr-o oala, dar inainte de a fi complet fierti, se scurge o parte din apa, se presara faina pe fundul vasului cu lingurita si nu prea mult. Dupa aproximativ 10 minute de fierbere cartofii sunt gata, iar faina capata o culoare usor galbuie; se freaca intreaga compozitie cu lingura, dar inainte de aceasta se adauga un colorant portocaliu dupa care totul se poate framanta usor (cald) pe o planseta.  Acest aluat este mai moale decat precedentul si este mai bun ca momeala pentru platica mare si mica, caras, lin si, desigur, este ispititor pentru orice peste nerapitor.


Aluatul de gris: Se prepara mai repede ca precedentul. Fierbem apa masurata ca pentru mamaliga si cand da in clocot, punem grisul si mestecam cu o lingura. Dupa cateva minute compozitia devine vascoasa si lipicioasa. O scoatem si o modelam in palma sau pe un fund de lemn pana devine suficient de vascoasa.


Aluat din cartofi, paine si galbenus cu ulei: Cartofii fierti (in coaja) si decojiti se amesteca cu galbenus fiert si miez de paine alba. Se adauga ulei (numai de floarea soarelui) pentru a-i da aroma si a-l face mai plastic. Este o momeala preferata pentru albitura si in special pentru obleti si caras.


Aluatul de pesmet: Se amesteca la rece pesmetul cu apa si se lasa la umflat, apoi se framanta cu degetele ca miezul de paine. Se picura si putin ulei de floarea soarelui.


Aluat din paine cu mamaliga: Se prefera pentru "babaroase" mai cleioase, framantandu-se cu mana uda pana devine o pasta vartoasa.  Aluatul din mamaliga si faina: Se pregateste la foc; unii ii mai pun cascaval moale dat prin razatoare.


Mamaliga de porumb: este o momeala de baza, care se prepara fara sare, fierband-o si framantand-o pana devine o pasta mai tare. In mamaliga se poate adauga sprot de floarea soarelui, turta de dovleac, etc. Exista foarte multe variante de mamaliga pentru pescuit.  Toate aluaturile se pastreaza invelite in panza umeda si pe masura folosirii, din ele se taie felii din care se fac babaroase sau patratele. Aluatul alterat sau mucegait este respins de pesti.


Pastele fainoase: macaroanele, lazanele si fideaua groasa se fierb ca pentru consum, dar fara sare. Se taie in segmente de marimi corespunzatoare. Este o momeala buna pentru albitura si caras.


Mazarea uscata este o buna momeala daca se foloseste cea din recolta anului respectiv, nu mai veche. Se fierbe fara sare. Ca sa nu se sfarme la fiert, inainte de a se fierbe se pune la inmuiat, ca fasolea uscata. Nu se fierbe totusi prea tare, ca cea pentru consum, pentru ca devine sfaramicioasa.


Porumbul si mazarea verde trebuie, de asemenea, fierte, dar nu prea tare. Mazarea din comert (conserve, sterilizata) este si ea eficienta. Se preteaza la caras, crap, clean, porcusori, babusca etc. Porumbul in lapte nu trebuie fiert.


Ciresele si visinele, de preferat cele mici si moi, constituie hrana preferata a cleanului. Bune rezultate dau si coacazele, bucatile de prune coapte, zmeura.


Semintele fierte de canepa si in, din recolta pana la un an, dau rezultate excelente la babusca si in amestec cu ale ingrediente sunt foarte bune la nadirea crapului.

Momenli Naturale

Momeli Naturale. Momelile naturale pentru pescuitul sportiv se pot clasifica in trei mari grupe: momeli naturale vii, momeli naturale provenite din alimente si momeli de imitatie si sintetice.  Momelile naturale vii, la randul lor, se pot clasifica in: momeli din rame, viermi, larve; momeli din insecte, momeli din animale mici (soareci, broaste) care pe parcursul sedintei depescuit pot muri. Unele din momelile moarte fiind inca proaspete, pot fi folosite (pestisori, insecte s.a.) sau chiar conservate.  Momelile naturale din alimente constituie o sursa mare si foarte diversificata, de la boabele de cereale sau oleaginoase pana la amestecuri fierte din faina cu melasa, sprot de floarea soarelui, turta de dovleac etc.
Din categoria momelilor provenite din alimente mai fac parte si unele resturi de la abatoare (sange, mate etc.).  De asemenea, au mai aparut imitatii de mamaliga dintr-o pasta moale colorata, chiar cu aroma. Foarte raspanditi sunt si colorantii pentru viermusii vii, mai nou si pentru rame (in SUA), iar pentru pastele de cereale se mai folosesc si diverse arome. Atat aromele cat si colorantii au rolul de a forma la pesti o obisnuinta, un fel de reflex.  Veriga de legatura intre momeala si nadire, in cazurile de mai sus, o constituie priceperea pescarului.  Descrierea momelilor se face, din punct de vedere practic, dupa forma, structura, marimea lor etc.

Nade si momeli pentru Crap

Nade si momeli pentru Crap. Crapii sunt omnivori si au preferinte alimentare in functie de sezon. De la aceasta regula face exceptie Amurul, acesta avand predilectie pentru hrana de natura vegetala. Tot in categoria exceptiilor mai fac parte Fitofagul si Novacul (crapi chinezesti) care consuma numai plancton de natura vegetala respectiv animala, acestia neputand fi capturati prin mijloace specifice pescuitului sportiv decat in mod accidental - motiv pentru care nu vom insista prea mult asupra lor.

Nadele au rolul de a atrage si a mentine pestii in zona in care pescuim si sunt constituite, de regula, din amestecuri de seminte (soia, grau, porumb, canepa etc. - intregi sau macinate), aluat, arome, coloranti, continand uneori si cantitati moderate de rame, viermusi albi. Nada este bine sa fie aleasa corelat cu momeala utilizata si nu intamplator. Intotdeauna trebuie avut in vedere ca nada sa fie aleasa cu grija in functie de sezon, de caracteristicile lacului, de hrana naturala oferita de lacul in cauza.

Momeala are rolul de a atrage pestele si de a-l determina sa inghita acul. Aceasta este fixata prin intermediul unor fire auxiliare, denumite uneori “fir de par”, sau se fixeaza direct pe ac. La fel ca si nada, momeala optima se alege tinand cont de sezonul de pescuit, de caracteristicile lacului si de hrana naturala oferita de lac.

Un lucru mai putin stiut de pescari este ca insasi PH-ul apei joaca un rol important in alegerea sau prepararea nadei optime. Intr-un iaz bogat in calciu (PH ridicat) si deci si in hrana, nadele bogate in aminoacizi sunt putin eficace. Buletele “sarace”, pe baza de gris, cu o aroma simpla ca atractant, reprezinta alegerea inteleapta pentru acest caz. O nada simpla si clasica cu o aroma si putin ulei volatil devine usor acida. Intr-o apa cu PH-ul 7-7.5 aceasta diferenta prezinta interes pentru crap. In cazul apei dure (PH 8.5), nada de mai sus devine prea acida pierzandu-si atractivitatea ca urmare a gradientului ridicat de aciditate (diferenta mare de aciditate). In acest caz vom pune in nada putin carbonat de calciu sau coaja de ou care au rolul de a diminua aciditatea nadei. A se intelege aici ca problema este valabila atat pentru nada cat mai ales pentru momeala, cazul reprezentativ - buletele.

Aciditatea apei poate fi masurata cu reactivi sau se poate estima “la ochi”: o apa cu alge pline de cochilii de scoici si melcisori este in general calcaroasa, unde crapii cresc repede si unde intalnim exemplare mari. Aici ne vom feri sa utilizam nade acide. Din contra, in cazul unei ape cu PH sub pragul lui 7, pescuitul este mult mai usor de practicat, fiind mai putina hrana. In acest caz crapii raspund mai usor la nadele imbogatite cu aminoacizi, ulei de peste, faina animala (de oase), vitamine. Repet, in apele bogate in hrana, aceasta nada acida nu prezinta interes deosebit pentru crap. Am facut un experiment in cateva randuri: intr-o balta cu apa cu PH ridicat, am pescuit in conditii identice cu un bulete acid si unul simplu. Scorul de 4/9 in favoarea buletelui simplu a demonstrat teoria PH-ului. Cu ani in urma un pescar mai in varsta a pescuit langa mine folosind ca nada mamaliga ramasa de la masa. Eu aveam mamaliga speciala, indulcita, colorata si aromata. Numai ca mamaliga mea mi-a adus un crap de 1 kg pe cand vecinului, om simplu de tara, i-a adus 3 bucati la 3-8kg/buc..

Momelile si nadele pentru pescuitul crapului se impart in doua grupe importante, conform prezentarii din tabelul urmator:

Momeli / nade de origine vegetala	Momeli de origine animala
porumbul (de lapte, uscat sau fiert); graul (uscat sau fiert); mazarea; cartoful; floarea soarelui; castraveti, rosii; mamaliga; painea; buletele; pufuleti. Observatii: Experienta a aratat ca rezultate foarte bune se pot obtine prin combinarea mai multor nade sau momeli. Un exemplu il constituie amestecul de paine si mamaliga ce poarta numele de cocolos.	Pentru pescuitul crapilor de orice marime:
	viermusii (de culoare alba sau roza); libelulele; ramele; greierii;
	Pentru pescuitul exemplarelor mari si foarte mari de crap:
	lacustele; coropisnita; scoicile; racii.

Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda utilizarea acestora in diverse combinatii (carcalete). Cel mai des se foloseste combinatia dintre o momeala vegetala si una animala (ex. mamaliga cu rama sau viemusi, cocolosul cu rama sau viermusi) si uneori rame si viermusi impreuna.

Asa cum s-a amintit in repetate randuri, momeala se alege in functie si de caracteristicile lacului (hrana naturala, PH-ul apei, natura fundului bazinului, hidrodinamica apei…) respectiv de anotimpul in care pescuim. Niciodata nu vom obtine satisfactii daca nu tinem cont de aceste observatii.

Fazele Lunare

Ca satelit al planetei noastre, Luna are o miscare de rotatie in jurul Pamintului pe o orbita aproape circulara, cu o perioada ce 27,3 zile. Aceasta perioada se numeste perioada siderala - perioada in care Luna se intoarce in aceeasi pozitie, in raport cu stelele. Din cauza unghiului sub care vedem regiunea iluminata de Soare vedem cum Luna prezinta diferite faze (faze insemnind procente diferite de iluminare a discului Lunii). Multi oameni cred ca fazele Lunii sunt datorate umbrei Pamintului, conceptie gresita. Pentru a explica fazele Lunii trebuie sa luam in cosiderare orientarea a trei corpuri ceresti: Soarele (singura sursa de lumina), Pamintul si Luna. Fazele Lunii se repeta la 29,5 zile, aceasta perioada numindu-se perioada sinodica. Fazele Lunii au urmatoarele denumiri:

Luna Noua - cind Luna se interpune intre Pamint si Soare, fiind iluminat discul de pe fata nevazuta.

Primul Patrar - cind Luna este la o elongatie de 90 de grade, est, fata de Soare; atunci vedem doar jumatate din discul lunar iluminat (jumatatea din dreapta).

Luna Plina - cind Luna se afla la 180 grade de Soare; vedem atunci tot discul lunar iluminat (cind Luna se afla in faza de Luna Plina, rasare cind apune Soarele si apune cind rasare Soarele).

Ultimul Patrar - cind Luna se afla la o elongatie de 90 grade, vest, fata de Soare; vedem jumatatea din stanga a discului lunar iluminata